Thursday, December 26, 2013

Copii

 
 
Am fost si eu insarcinata. Si am avut lunile mele de fericire suprema, de liniste, dar si, neliniste pentru ca ma tot intrebam daca micul bebelus va fi sanatos, daca voi sti ce sa fac cu el, daca ii voi face fata, daca si unde va fi locul tatalui copilului in inima mea. Pentru o perioada scurta de timp am tinut un mic jurnal unde imi notam ce mancam, ce simteam fizic si psihic, ce imi facea bine si ce nu. Au fost lunile in care am experimentat un sentiment de fericire diferit de oricare de pana atunci. Lumea toata era a mea, umblam de dimineata pana pe inserat, socializam si ma simteam in stare de orice.
Cand a venit bebe lucrurile s-au schimbat, dupa cum era de asteptat. Din high, am ajuns low, obosita, stresata, grasa, singura si neputincioasa. Exact asa ma simteam, chiar daca tatal copilului era prezent, mai ales in toiul noptii, langa mine si cel mic. Dintr-un spirit liber, m-am simtit captiva langa micul omulet care depindea 100% de mine, de mama lui. Mereu cu ochii pe ceas, mereu cu urechile ciulite, tresarind la orice mic sunet care se auzea dinspre locul unde se afla micutul.
Aveam, din fericire, un copil sanatos, nascut intr-o clinica privata putin peste termen, dar cu dimensiuni normale. Moral, insa, nu eram bine. Pe cat de exuberanta am fost in cele 9 luni de sarcina, pe atat de deprimata si urata m-am simtit in urmatorul an. Cand am pus punct alaptatului, lucrurile au inceput sa se aseze. M-am reapucat de sport si in scurt timp am reinceput sa ma simt bine din nou in pielea mea. Copilul incepuse sa mearga, aveam semnele noastre prin care ne intelegeam, limbajul nostru "secret" :-).
Nimic nu m-a pregatit sa fiu mama si chiar daca as fi citit sute de carti, n-as fi putut invata de acolo. Am invatat o data cu venirea lui, am experimentat stari de tot felul: frici, furie, frustrare, stres, oboseala, impacare, liniste, iubire. Am invatat pe proprie piele ca un copil nu se creste numai 'din carti' si cu sfaturi de la cunostinte, ci se creste dupa cum simti. Are ritmul lui si tu, mama lui, trebuie sa-l simti si sa-l sustii. Copilul se dezvolta si invata inca din prima ora de viata. Trebuie sa-i vorbesti, sa-i canti, sa-i zambesti. Cand creste si invata sa mearga, lasa-l sa exploreze, apoi, cand incepe sa vorbeasca, invata-l sa spuna ce simte. Copilul meu imi spune "Te iubesc" "Mi-a fost dor de tine, mami!" "M-am suparat pentru ca ai tipat la mine" si altele si inca nu are 3 ani.
Experimentez o stare de bine in preajma lui cu toate momentele cand imi pune rabdarea la incercare. E fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Nu-mi pot imagina iubirea impartita la doi (copii). Si, sincer vorbind, nu mi-e dor de primul an de neliniste, nesomn si intrebari.
 
Inchei un an cu vesti bune despre oameni dragi mie care vor fi din nou, sau pentru prima oara, parinti, la anul. Le doresc iubire, le doresc rabdare, le doresc implinire. Daca le simti pe toate astea in doi, le vei simti si in trei. In patru, nu stiu, ca n-am de unde :-).
 
Si pentru ca e Craciun si ne place tuturor sa primim si sa daruim, va indemn sa faceti o fapta buna donand pentru ca niste mici fiinte sa aiba sansa la viata:  http://www.salvaticopiii.ro/bunvenitpelume/
 
Sarbatori cu bine!
 
 
 

Wednesday, October 30, 2013

"Esti iubibil(a)"


 Zilele trecute o prietena trecea printr-o pasa proasta. Se simtea ca un cersetor de dragoste pe un teren de lupta. Obosita de atata defensiva, a inceput sa planga. I-am spus ca e in ordine si ca poate sa planga cat vrea, dar ca si “luptele” astea au menirea lor: sa ne faca sa realizam ca suntem oameni care uneori sufera, care alteori sunt fericiti, dar ca toti suntem iubibili. Trebuie doar sa lasam iubirea sa vina la noi si sa n-o mai cautam, sa nu tragem cu dintii de oameni si lucruri care nu ne merita zambetele si inima calda. Cred ca rabdarea si perseverenta sunt calitati pe care trebuie sa le cultivam cand avem zile proaste. Si sunt calitatile cele mai importante.

De multe ori suntem tentati sa renuntam. La oameni, lucruri, teluri, sperante de care am tras in fel si chip, doar-doar o iesi ceva bine. Sunt persoane pe care le-am simtit aproape si cu care am incercat sa ramanem  conectati intr-un fel sau altul, insa la un moment dat, cand ne-am dat seama ca vantul bate doar dintr-o singura directie si am fost nesiguri in ceea ce priveste directia celuilalt, n-am mai luptat.

Sunt lucruri pe care le caram dupa noi din copilarie sau de cand erau parintii nostri copii si la care n-am putut renunta din nostalgie, din incapatanare sau , pur si simplu, pentru ca nu ne-am luat timpul necesar sa punem ordine in ele si sa pastram, strict ceea ce, cu adevarat, conteaza.

Sunt teluri pe care ni le propunem, sperante pe care ni le construim incet-incet, cu pasi timizi, iar apoi cu din ce in ce mai mult entuziasm, insa, daca drumul pare mult prea anevoios si mult prea lung, suntem tentati sa gasim doar motivele pentru care ar trebui sa abandonam cursa.

Guess what? We got to keep walking. Cu incredere. Cu speranta ca vom ajungem acolo unde ne-am dorit. La cine ne-am dorit. Cu minea eliberata de idei preconcepute sau de presiunea timpului. Cu rabdare si perseverenta. Iar daca va fi sa fie, va fi!

Zambesc. Pentru ca am in jurul meu oameni frumosi. Si le zambesc lor. Iar ei ma rasplatesc la randul lor cu un zambet. Zilele mele incep frumos dis-de-dimineata. Cu prietenele la micul dejun. Radem de situatii, radem de noi. Nu suntem in fiecare zi numai lapte si miere si nici cu sclipirea-n priviri. Dar e reconfortant sa-ti bei ceaiul sau sa-ti mananci iaurtul cu cereale cu oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine. De luni pana vineri, scenariul e acelasi. Micul dejun se ia la serviciu. Intodeauna la aceeasi ora si cu aceeasi oameni. Mi-s dragi.

Am ajuns, in sfarsit, sa am intelepciunea sa accept cine am fost, cine sunt si sa stiu exact pe cine si de ce aleg sa pastrez langa mine. In fiecare zi, imi vine sa-I spun cuiva ca il iubesc. Si uneori o fac. Alteori, ma abtin. Doar pentru a nu transforma “te iubesc”-ul in ceva banal. Asa ca mai alternez cu “Imi esti drag/a”J.

I love you when you cry, I love you when you’re angry but I love you even more when you Smile!
Semnat,
Your friend J

Monday, October 14, 2013

Un zambet din gandurile mele

Nu cred ca trece o zi fara sa ma intreb ce inseamna fericirea. Si cat de des o simt. Sau cat de des o disimulez.
Stiu ca suna cam aiurea, dar viata ne-o construim pe iluzia ca vom fi fericiti candva: cand vom fi mari si  vom intra la facultati, cand ne vom gasi un job bine platit, cand ne vom casatori, cand vom face copii, cand vom avea nepoti. Apoi mai avem iluzia ca altii sunt mai fericiti si mai impliniti decat noi. Asta pentru ca afiseaza mereu buna dispozitie, vorbesc mereu despre cat de bine le merge pe toate planurile, ca sotul e extraordinar, comunicarea e perfecta, sexul e perfect, copiii sunt perfecti, masina si casa sunt perfecte, toate alegerile lor par sa fie dintr-un tablou la care visam si noi zi de zi. Ne ingropam pe zi ce trece in astfel de imagini si uitam sa ne intrebam: oare eu ce imi doresc cu adevarat? Despre ce e viata? Despre masini, case si credite? Despre cat de multe trebuie sa fac intr-o zi? Despre faptul ca job-ul imi ocupa 12 ore din 24? Sau despre lucrurile care imi tihnesc, despre plimbari in natura, despre mirosuri si gusturi care imi amintesc  de perioada in care eram inocenti si nu conta nimic altceva decat  sa alergam de colo colo, despre a ne juca si a invata despre lume, despre noi?
De cate ori revad marea, imi iau un timp singura sa privesc spre larg, departe. Pare a fi singurul moment din an in care reusesc fara mare efort sa-mi eliberez mintea de orice gand. Pare ca toate energiile negative mi se scurg afara din corp si raman eu cu mine si cu marea cea infinit de mare… Dar eu nu simt ca as fi mica, ba dimpotriva, simt ca as fi una cu marea, cu linia orizontului, cu cerul, cu nisipul.
Momentele acelea le-as pastra pentru eternitate pentru ca doar atunci realizez cel mai bine ca n-as avea nevoie de nimic din toate cate sunt la oras, ca ceea ce ma face fericita e sentimentul pe care il am cand sunt acolo. Sunt eu. Sunt libera. Zambesc.
Fericirea e un zambet din gandurile mele. E despre a fi, a trai si a simti simplu. Despre lucrurile si oamenii care ne reamintesc sa ne intoarcem catre noi, despre ceea ce ne face sa zambim cu sufletul, despre soarele pe care ni-l punem in fiecare dimineata in inima si-n gand. Despre cum sa ne facem ziua de astazi unica, usoara, frumoasa, linistita. Despre cum sa fim liberi. Despre cum sa iubim. Despre cat iubim. Si pe cine.

 

Monday, October 7, 2013

De seara

Be a great friend
Have high hopes
Never give up
I am a surprise
Even for myself
I have
Great expectations
I'll never give up
Always have a back-up plan
Always hope for love,
For the best
Always in love with simple things,
Always say simple words and always
Love truly,
Feel deeply and
Live strong!


Tuesday, September 24, 2013

Ganduri cu suflet

 
 
Oamenii cu suflet sunt aceia care iti intind o mana fara sa le-o ceri, te imbratiseaza aparent fara nici un motiv pentru ca simt ca ai nevoie de asta ca de aer, te iubesc si rezoneaza cu tine indiferent de starile prin care treci.
Oamenii cu suflet stiu cum sa iubeasca alti oameni  pentru ca au invatat asta de la parintii lor, pentru ca au crescut iubind si au asta in sange. N-ai sa auzi niciodata mizerii din gura lor, n-ai sa-i vezi ca intorc spatele celui aflat in nevoie.
Oamenii cu suflet stiu sa spuna “Multumesc” , “Te rog” si “Imi pare rau”. Stiu sa spuna “Te iubesc” si “Am gresit”. Stiu sa asculte. Stiu sa ierte. Stiu sa consoleze fara sa judece. Fara sa rada de necazul, neputinta sau nestiinta ta. Stiu cand si in ce fel sa te ajute.
Oamenii cu suflet stiu sa planga.
Stiu sa citeasca pe buze si in priviri.
Stiu sa te dojeneasca cu blandete cand gresesti. Si stiu sa-ti spuna exact ce ai nevoie sa auzi cand ai nevoie de o confirmare.
Oamenii cu suflet sunt aceia care au mereu la indemana vorba buna , zambetul si privirea calde.
Oamenii cu suflet nu te critica pentru alegerile pe care le faci, nu te ironizeaza si nici nu te umilesc. Sunt modesti si respectuosi.  Au sufletul simplu si inima deschisa. Te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce ai.
Oamenilor cu suflet le pasa de tine, de tot ce e al tau, de parerea ta.
Sunt aceia care te motiveaza si te insipra prin ceea ce fac, spun sau simt.
Oamenii cu suflet sunt putini. Iti ia timp sa intelegi ca i-ai gasit. Ani intregi. Uneori ii lasi sa-ti scape printre degete de frica gandului ca poate nu sunt exact asa cum ii crezi. Alteori pariezi exact pe cei pe care intuitia ti-a dictat contrariul.
Oamenii cu suflet sunt aceia care simt ca tine, iubesc ca tine, gandesc ca tine, vad ca tine, viseaza ca tine. Mergeti in aceeasi directie, cu aceeasi cadenta. Cand ii gasesti, tine-I aproape. Cand te dezamagesc, pleaca fara sa privesti inapoi. Te-ai inselat!
 
 

Wednesday, September 11, 2013

Jurnal matinal


De undeva de departe, se aude o harpa… Imi pare ca stiu de undeva muzica pe care o aud… Sunt intr-un loc necunoscut, pe o campie, inconjurata de multi oameni care tac. Sunetul harpei se apropie si se apropie…

-   La naiba! Iar suna alarma de la telefon. Wake-up, girl! It’s all most 7 o’clock!
  
Ma ridic buimaca din pat si ma indrept in slow-motion spre baie. Ma clatin  si ma sprijin de pereti pana acolo. Apas intrerupatorul, iar lumina puternica din baia mica mi se aprinde direct in ochi. O sting si ma spal pe ochi pe intuneric.
-          Vreau cafea! strig uitandu-ma spre usa dormitorului.
Nu se aude nimic. Deschid usa sa vad daca mai e cineva in casa si … surpriza, nu mai e nimeni.
-          Hai, fetito, dezmeticeste-te o data! gandesc somnoroasa.
Apas butonul masinii de cafea, deschid radioul pe muzica antrenanta si ma duc la dus. Trei samponari, balsam, clatit, lotiune de corp, crema de fata, fond de ten, blush, fard de pleoape, mascara, gloss. 20 de minute.
Afara ploua. Deci, cu ce naiba sa ma imbrac? Ma uit la ceas si intru in priza. Rascolesc in dulap si gasesc, din fericire, o camasa calcata, imi pun blugii, camasa… Mai ramane parul. Uscat, indreptat si tot tacamul…inca 20 de minute. Imi ghioraie stomacul… sunt ametita de foame. Aseara am mancat pufuleti si am baut un pahar de Martini.
Nu e timp pentru micul dejun. Dar trebuie sa-mi pregatesc, totusi, o gustare pentru serviciu.
Imi dau camasa jos ca am talent la facut pete si pregatesc cat pot de repede o gustare. Si cafeaua. Le inghesui intr-o geanta, imi pun din nou camasa si dau sa ies din casa.
Telefonul. Unde imi e telefonul? Ma uit cu disperare la ceas: e trecut de ora 8. Oare de ce nu m-am mobilizat mai repede?? Alerg spre dormitor, caut in tot patul, in bucatarie… , ma uit pana si in frigider… Nu e! Helloo, girl? Trebuie sa iesi din casa, acum, altfel ratezi sedinta de la ora 9! Plec asa, fara telefon… dar ma simt ca si cand n-as avea o mana. Fir-ar...!
-           Maine o sa ma trezesc mai devreme! Si nu o sa-mi mai spal parul niciodata dimineata, inainte sa plec la birou!
 
Ies din bloc si alerg spre parcare. Descui masina si ma asez pe ceva tare. Ma caut in buzunar si… gasesc telefonul. 

:-)

Thursday, August 29, 2013

Brown, blue, violet...


This song is just like me:

I could be brown, I could be blue
I could be violet sky
I could be hurtful, I could be purple
I could be anything you like
Gotta be green, gotta be mean
Gotta be everything more...






Monday, July 22, 2013

Taste of happiness


 
Deseori imi imaginez ca viata e in alta parte. Se traieste in natura, in bataia vantului, pe malul marii sau in campurile cu lavanda de la tara. Inchid ochii si imi imaginez cum alerg in picioarele goale printre tufele lila. Si cum gust cu mare pofta dintr-un borcan de “confiture” de piersici. Zambesc din toti porii si ma arunc pe spate, in iarba. Ascult vantul cum imi trece prin par si albinele care zumzaie in jur. Asa visez eu raiul: un val de fericire care ma plesneste din toate unghiurile.

Alta data ma vad zburdand printre randurile de vie unde miroase a must si a toamna. Ma joc de-a v-ati ascunselea cu cineva drag, iar cainele casei alearga dupa mine. Fericirea imi flutura-n plete. Are un iz de struguri negri si de soare cald de septembrie. Cand obosesc, ma asez pe o patura in carouri sa-mi trag sufletul si  apoi musc dintr-o bagheta crocanta. Fericirea ma cuprinde de la spate si ma tine strans legata de ea.

In alta zi imi asez cuminte talpile pe o plaja si astept sa ma ude marea. Si cand asta se va fi intamplat, o iau la goana printre valurile sparte-n mal si rad cu toata fiinta. Fericirea are un miros sarat si imi mangaie consecvent timpanele. Ma tolanesc, apoi, cu parul ud pe nisip citind o carte. Musc cu nesat dintr-o pralina. Fericirea are gust de caramel sarat…

Saturday, July 20, 2013

Insomnia

"A imbatrani este contrariul a ceea ce se vede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca obtiunile, esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.Tanar fiind, crezi in ideiile raspandite, in cele care alearga pe toate drmurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii. In ceea ce ma priveste , am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.
A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti mai tanar si mai tanar cand esti batran.
Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delasare de prejudecati si de constrangeri. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.
Si mai e ceva. Singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea cu care anumiti oameni o creeaza, din timp in timp, pornind de la haos:tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu si viata pe care o traiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita. As zice chiar ca este opera de arta prin excelenta." Radu Beligan - " Note de insomniac"

Thursday, June 27, 2013

Lista de astazi

It's all about the people
It's all about making a change
Make something that matters!
Raise your child happily
See the world
Wonder
Feel
Explore
Love
Smile
Learn
Make the difference!
Cook with love
Share with others
Let go the bad feelings
Enjoy life
Travel
Worry less
Spend less
Treat yourself right
Spoil yourself everyday
Smile! :)
Let go the pain
Keep in mind & in the heart only the nicest memories
'It's alright to be emotional. Feelings makes you alive!!!'
Love people, love yourself, love life!!!

Sunday, June 2, 2013

Same dress...another funeral

 
Port aceeasi rochie neagra ca in urma cu un an. A mai plecat dintre noi cineva cunoscut. Tinerete fara batranete. Dar cu suferinta. O tristete apasatoare am simtit in ultimele ore. Nu eram apropiate, dar am fost colege. O fata calda...
Astfel de momente ma fac sa simt ca ma sufoc. Imi trec prin minte alte momente similare... alte dureri...alte trairi...
Mi-e dor... Si vreau sa fiu vie si vesela. Sa traiesc cu intensitate fiecare secunda si sa scot din ea tot ce e mai frumos. Mi-e draga viata si tineretea si vreau sa le gust din plin, sa nu-mi pierd din gand speranta, din suflet, dragostea, din minte, pe cei care mi-s dragi...
 
Zile cu soare sa avem!

Monday, May 13, 2013

"The Intouchables"



Aseara am vazut un film extraordinar: "The Intouchables". Nu am cu ce alt film sa il aseman pentru ca nu am mai vazut nici unul de genul acesta. E o drama care pe mine m-a emotionat foarte tare si, in ciuda subiectului, e un film cu happy-end. E un film la care as mai vrea sa ma mai uit o data. Si inca o data. Am ras si am plans privindu-l. Regia, actorii si coloana sonora... perfecte, din punctul meu de vedere. Iar portiile de ras, contagioase. Nu-mi place sa povestesc filme sau carti, asa ca va invit sa-l cautati pe Google.

http://www.youtube.com/watch?v=m1k1K97JxPI

O seara perfecta!

Fetele

Am avut mereu impresia ca barbatii sunt niste creaturi sigure pe ele si insensibile. Niste creaturi care fac femeile sa sufere si o fac dinadins. Ei bine, am aflat din gura unui tip carismatic, ca nu e chiar asa. Ca, de fapt, barbatii sunt timizi si sensibili. Si ca tot ce vede o femeie la un barbat - haine frumoase, o freza aranjata, niste muschi lucrati la sala etc - sunt niste aparente menite sa o pacaleasca ca barbatii aia stau bine la capitolul incredere in sine. E adevarat ca un tip aranjat emana incredere in sine dar inspira si inabordabilitate. Oricat de bine ai arata si tu, femeia care il admiri. Dar cand vine vorba sa intri in vorba cu un astfel de personaj, cine e cel care face primul pas? De cele mai multe ori, nu-l face nimeni. Asa inabordabili parem. Sau asa de timizi suntem.
Dezbateam cu prietenele mele subiectul asta, aseara, pe o terasa. Si am concluzionat la unison ca, atunci cand suntem in prezenta cuiva care ne place, transmitem alte semnale decat am vrea. Adica, in loc sa ma uit cu interes la celalalt, sa zambesc sau sa spun ceva dragut, imi iese o atitudine care exprima o mare indiferenta si eventual mai scot si ceva sarcastic pe gura.
Cum spuneam, credeam ca femeile sunt cele mai sensibile fiinte de pe Pamant, ca numai ele sufera de nebagare in seama. Si, cand colo, ce sa afli din gura unor baieti frumosi, ca si ei au sentimente, ca si ei au orgolii ranite, ca daca esti frumos sau carismatic nu inseamna ca te iubeste orice fata.
Ce simplu ar fi sa reusim sa nu ne mai ascundem in spatele aparentelor, sa spunem cu voce tare ce ne dorim, iar cand iti place cineva, sa-i spui cu toate cuvintele asta, nu sa-l exasperezi pana dispare si apoi sa plangi dupa el!
Iesirile intre fete sunt amuzante, oricat de proasta mi-ar fi fost saptamana, o astfel de iesire ma repune pe picioare, ma energizeaza. De cele mai multe ori se lasa cu discursuri motivationale, pentru ca lasam garda jos si povestim despre noi, ce ne doare, ce nu ne da pace, ce ne place... Si, fara exceptie, intalnirea se termina tarziu... nu ne mai uitam nici una la ceas pana nu observam ca s-a golit terasa. Plecam spre casa cu o singura masina, dar nu inainte de a mai face un tur de oras cu muzica tare.
Despre asta este vorba intre fete si oricat de multe ore am sta la povesti, cu siguranta mai ramane ceva de dezbatut si data viitoare...

Tuesday, April 23, 2013


Finding the right words, the right moment, the right person to be with, the right place to live... Cam asta vrem sa facem in viata, the right things...
Iar the right things sunt filtrate prin prisma celor care ne inconjoara. Intotdeauna facem lucruri raportandu-ne la un model sau le spunem stiind ca "asa trebuie", nu ca asa vrem. De fapt viata e o insiruire de constrangeri pe care nu le constientizam decat atunci cand ajungem sa ne intrebam oare pana cand....? Cand nu o sa mai fac ceea ce trebuie, ci ceea ce vreau?
Uneori imi vine sa-mi bag picioarele, sa vorbesc urat sau sa fumez o tigara. Chiar daca nu sunt fumatoare. Pur si simplu asa simt ca pot sa ies din tiparele de doamna, mama si sotie. Si nu cred ca e nimic rau in asta, in a-ti dori putina libertate indiferent ce forma ar imbraca ea. Cine pretinde ca nu isi doreste asta din cand in cand, as spune ca minte si ca se minte. Poate libertatea despre care vorbesc nu se materializeaza in felul de mai sus, poate altcineva isi pune costumul si cravata in cui, tocurile in debara si colinda coclaurile pe doua roti. Este si asta si un mod de a iesi din ordinar, din tipar, din eticheta pusa de ceilalti.
The right things ne ies arareori, the right moment ne poate scapa printre degete intr-o clipita, poate, din prea multa grija si prea putina reactie instinctuala, the right person to be with poate fi de fiecare data cand iubesti, the right place to live e exact acela din care n-ai vrea sa pleci niciodata. Important este sa-l gasesti.

Good night and good luck!

Sunday, April 14, 2013

Piece of cake

Azi sarbatoresc al 33-lea an in care ma uit cu mare curiozitate la tot ce ma inconjoara. Au trecut 33 de aniversari si mi-ar fi placut sa mi le amintesc pe toate. Evident, nu mi le amintesc decat pe cele care m-au marcat intr-un fel sau altul, dar stiu sigur ca fiecare a fost speciala. Chiar si atunci cand am implinit 19 ani si mi-am luat o palma peste fata de la mama :) Asta da, amintire! :) 
Am 33 de ani si n-as vrea sa am alta varsta. Nici 30, nici 28, nici 25, nici 20, nici 18, nici 16. Au fost toate frumoase la vremea lor, dar acum ma simt cel mai bine si mai in forma. Nu-mi doresc decat sa ma tina cat mai mult starea asta de spirit. Si sa ma ajute si fizicul, of course :)
Vremea de azi a fost capricioasa. La fel ca mine. Nu m-a surprins cu nimic. Si nori si soare. Ploaie si iar soare. All day long. Yep, baby, that's me! Sunt o surpriza :) 
Sarbatoresc cu prieteni dragi si tort cu fructe rosii si vanilie. Il ador! Here's a little piece of my cake! 
Big hugs to you all!


Sunday, March 31, 2013

Labrinth feat. Emeli Sandé - Beneath Your Beautiful

 
Am ascultat-o prima oara vineri si mi-a placut tare mult. Nu pot sa nu-i dau share.
Enjoy it!
 

Sunday, March 24, 2013

Despre ei...

 
Cu fiecare dintre ei am o relatie speciala. Fiecare mi-e drag intr-un fel anume si nu neaparat pentru ceva anume. Fiecare are povestea lui si, impreuna, avem povestea noastra. Nu de azi de ieri, ci de ani intregi, poate chiar de-o viata. Nu ne-am picat cu tronc unul altuia din prima clipa, ba uneori chiar s-a lasat cu tipete si despartiri temporare. Si-am incercat sa ne gasim fiecare pe altcineva. Apoi, cand am realizat ca un om bun nu gasesti la tot pasul, am discutat despre motivul despartirii, am gasit solutiile salvatoare de convietuire si ne-am impacat. Am mers mai departe, fiecare cu stilul lui de viata, cu personalitatea lui, dar mereu conectati la acelasi scop comun de a ramane impreuna indiferent de toane sau de distanta in spatiu.
Fiecare mi-e drag pentru ca nu se schimba in functie de tendintele anotimpului, nici in functie de cum isi schimba vantul directia. Ci pentru ca avem glumele pe care numai noi le stim, pentru ca de multe ori ne intelegem din priviri, pentru ca radem cu pofta, pentru ca ne stim secretele spuse la un pahar de vin sau o ceasca de cafea, pentru ca avem serile noastre acasa cu cine reconfortante, dar si nopti in care colindam la pas orasul.
Ne-am construit relatia in timp, cu rabdare. Ne-am descoperit in timp, cu rabdare. Atat pe vreme buna, cat si pe vreme rea. Nu sunt prea multi, dar nici nu e nevoie. Ii iubesc separat si ii iubesc impreuna. Sunt cei care ma fac sa zambesc de cate ori imi trec prin minte sau prin fata ochilor. Sunt cei pe care mi-e drag sa-i strang in brate. Se stie fiecare dupa numele sau, sunt prietenii mei.
 
"But at least I got my friends
Share a rain coat in the wind
They got my back until the end
If I'll never fall in love again
Well at least I got my friends
Like a life boat in the dark
Saving me from the sharks
Even though I got a broken heart
At least I got my friends, got my friends..."

 
 
 
 

Monday, March 4, 2013

Camionul albastru


Taxiul opreste in strada circulata pe doua benzi de mers. Banda noastra e ocupata cu masina din care cobor. Iar eu trebuie sa cobor exact in strada. Intreb soferul daca pot sa ma dau jos in siguranta, iar el imi spune ca da. Precauta, ma uit si eu peste umarul stang, prin luneta masinii, sa vad daca vine vreo masina. La o suta de metri distanta, vad un camion albastru. Aproximez ca pot sa cobor din taxi inainte sa ajunga camionul in dreptul meu. Cobor. Camionul ajunge aproape si incetineste. Nu ne poate depasi deoarece eu am portiera deschisa. Intr-o secunda imi trece prin cap ca a oprit ca sa trec eu. In aceeasi secunda imi intorc privirea catre portiera pe care doream sa o inchid. O trantesc cu mana dreapta si ma intorc brusc, spre stanga, sa traverez strada. Camionul albastru nu oprise. Cand mi-am ridicat privirea eram fata in fata cu el. In miimea aia de secunda m-am gandit ca parca vad o imagine dintr-un film american stupid. Fata si camionul albastru. Apoi black out.
Intr-o prezenta de spirit, fata isi retrage piciorul pus in fata camionului. Si tipa. Camionul trece. Ea traverseaza intr-un final strada cu picioarele tremurand. Vede cum cativa trecatori au amutit privind toata scena. 
Am scapat!

Tuesday, February 26, 2013

CCL


- Daca maine n-ai mai fi, pentru ce anume ai vrea sa fii tinuta minte? ma intreb si ridic dintr-o spranceana.
- Pai... stai putin...inca n-am facut acel ceva pentru care sa vreau sa fiu tinuta minte...
- Si ce astepti?
Hmm...oare ce astept? Inspiratia? Imboldul?

Cred ca fiecare isi doreste sa faca ceva deosebit, ceva maret in viata cum ar fi sa zboare cu balonul, sa construiasca o troita, sa apara intr-un film, sa cante pe un stadion, sa castige o medalie la Olimpiada sau un premiu cinematografic sau altele si altele. Multi dintre noi nu reusim sa lasam urma care sa conteze, nu pentru ca nu am putea, ci pentru ca nu ne dorim suficient de tare. Si nu ajungem sa ne dorim suficient de tare deoarece punctul de focalizare e in alta parte. 

Nu imi permit sa mai astept. Mi-a mai aparut un rid in coltul ochiului stang. Pe asta n-am cum sa-l sterg. Firul alb din varful fruntii il smulg de fiecare data cand il vad ca iar apare. N-am cum sa mai astept. Timpul trece peste zambetul meu, peste memoria mea, peste ochii tai, peste aerul nostru. Nu vreau sa trec pe-aici fara sa las o urma. Nu vreau sa fiu mica! Vreau sa exist! Si sa cuprind in maxim doua sute cincizeci de pagini tot ce am vazut, auzit, iubit, simtit si n-am uitat inca. 
Doua sute cincizeci de pagini si o viata. Ale mele. Ale lor.


Tuesday, February 5, 2013

Doza de fericire


Primavara mea incepe cand simt miros de lalele. Imi afund nasul in petalele fine si inchid ochii. In secunda urmatoare, simt cum soarele imi incalzeste obrajii si parul si cum vad peste tot flori si verde. Simt cu o asa intensitate incat imi dau lacrimile. Sunt fericita!
Ar trebui sa am in fiecare zi un astfel de exercitiu de imaginatie pentru ca m-as incarca cu mai multa energie pozitiva. Iar daca nu imi iau ragaz sa il am, incerc sa mi-l ofer in realitate.
Mi-am propus sa zambesc si mai mult si sa ma bucur de orice fleac, sa fac eu ziua altora frumoasa si nu sa astept sa mi-o faca altii mie. Am aflat ca mi-e mai bine asa decat sa ma las dusa de griji, frustrari si enervari din te miri ce.
Ce frumoasa este viata mai ales cand esti tanar si te poti misca, poti simti si poti avea libertatea de a alege sa faci ce iti place!
Sa gandim pozitiv! Sa zambim cu toti porii! Sa zambim cu ochii si cu inima!
Mi-e draga varsta pe care o traiesc pentru ca fiecare zi e o revelatie, e o surpriza! Si o primesc cu bucurie si cu dragul de a face cum simt. Si imi sunt dragi oamenii care imi stau aproape cand e bine si cand nu, oamenii care imi impartasesc povesti de viata cu happy-to-be-continued pentru ca la happy-end nu vrem sa ajungem prea curand :).
Am aflat de-a lungul timpului ca, oricat de exagerate sau incredibile ar parea, sunt filme care spun povestile cuiva, ca miracolele se intampla atata vreme cat crezi in ele, ca timpul te rasplateste daca ai rabdare.
 
De ieri port primavara in suflet. Mi-a adus-o cel mai iubit copil din lume cu scantei in ochi si bratele larg deschise. "Te iubesc!", mi-a spus. Si mi-au dat lacrimile de fericire...
 
 
 
 
 

Monday, January 14, 2013

In weekend la Dracu'

Am fost la Dracu' weekendul asta si... mi-a placut! Nu a fost prima data cand am trecut pe acolo, in schimb a fost prima data cand am stat peste noapte. Si a mai fost o premiera: am avut o lectie cu o Printesa. Pare ca vorbesc despre o poveste... ei bine, nu e asa.
Domeniul Dracula Danes, ca despre el vorbesc, se afla la 4 km distanta de Sighisoara pe drumul spre Medias. L-am vizitat de mai multe ori in ultimii ani deoarece e un loc frumos cu un centru ecvestru si o mica ferma de animale. Oamenii sunt deosebit de amabili, restaurantul e dragut, iar la grajduri e o curatenie impecabila.


Printesa din "poveste" este iapa cu care am facut cunostinta in urma cu 4 ani si cu care m-am imprietenit si mai bine zilele trecute cand am avut primele lectii de calarie. A fost o experienta pe masura asteptarilor, ba chiar mai mult, deoarece micul meu Print a vrut si el calare pe calul mic, pe numele sau, poneiul Shakira, cu care s-a plimbat cu mare entuziasm.





Dupa turele de manej calare, am vizitat mica gradina zoologica unde am vazut de la gaini si lame, la vaci scotiene, porcusori vietnamezi si struti. Ne-am zbenguit prin zapada, ne-am dat pe leagan, ne-am incalzit cu o supa gulas la restaurantul de pe domeniu, iar apoi ne-am plimbat prin cetatea Sighisoarei.



E frumoasa cetatea, dar sunt frumoase si imprejurimile pe care le-am vizitat a doua zi: biserica-cetate Biertan si castelul Bethlen din Cris. Peste tot e liniste si aer curat, iar la Hanul Dracula, unde ne-am cazat, n-aveam semnal GSM si nici vorba de Internet Wi-Fi. Dar nici nu le-am dus lipsa. Aici am mancat un mic dejun cu oua si branza de la pasarile si animalele locului, iar cand am intrebat daca ne pot servi cu ceva care nu se gasea in meniu, ni s-a indeplinit dorinta imediat.

Hanul Dracula

Biertan


Castelul
Bethlen din Cris
In cetatea Sighisoarei ne-am simtit ca acasa la cafeneaua Casa Cositorarului unde am mancat tort cu cirese si strudel cu mere, home made, iar gazda e cea mai lenesa pisica pe care am vazut-o vreodata -Vicky :)




Vicky si Micul Print

Concluzia: un final de saptamana excelent chiar daca ne-am dus la Dracu' :) , unde va poftesc sa va opriti si voi data viitoare cand vizitati Sighisoara.
http://dracul.ro/



Friday, January 11, 2013

Si zanele divorteaza


Vai, vai, “Zana” si “Elvis” se despart! Surpriza? Nu cred...

Nu trebuie sa fii conectat la stiri si mondenitati ca sa iti dai seama ca divorturile sunt din ce in ce mai frecvente in zilele noastre si cu atat mai mult in lumea mondena care e mereu sub lupa.

Statistic vorbind, durata medie a unei casnicii la noi in tara este de 13 ani, iar varsta la care romanii divorteaza este de 34-36 de ani.
Nici asta nu e de mirare avand in vedere ca in ziua de azi monogamia nu e pentru toata lumea. Asta pentru ca femeia a evoluat din punct de vedere al educatiei si e capabila sa se intretina singura. Aceleasi statistici spun ca femeile cu studii superioare si barbatii fara facultate divorteaza cel mai repede.

Si inca ne mai intrebam de ce parintii nostri au ajuns sa sarbatoreasca 25-30 de ani de casnicie? Pentru ca rolul primordial al barbatului e sa aduca resurse, iar al femeii sa fie capabila sa se reproduca si sa aiba grija de copii. Astfel ‘’programati’’ si in contextul unei Romaniei comuniste fara acces la informatie, femeile ajunse de la tara in mediul urban, erau mai interesate de un sot care sa le intretina si eventual de un loc sigur de munca (in fabrica) decat de studiile superioare. Faptul ca relatia de cuplu nu era una fericita, conta mai putin.

Ei bine, intre timp lucrurile s-au schimbat vizibil. Femeile independente financiar sunt mai predispuse la divort decat celelalte iar acesta e un argument in plus pentru care afirmam ca monogamia nu e pentru toata lumea. Cata vreme ea se poate intretine singura, de ce ar avea nevoie de un singur partener? Si mai ales de unul infidel, unul violent sau de unul care nu se ridica la nivelul pretentiilor ei?

Allan si Barbara Pease vorbesc in cartea lor “Why men want sex and women need love?” despre faptul ca infidelitatea e parte a comportamentului uman. Hormonul preponderent masculin este testosteronul care incita in mod constant barbatul sa-si caute urmatorul partener. La femei, nivelul acestui hormon creste in jurul varstei de 30 de ani cand natura ii transmite semnalul perpetuarii speciei si, prin urmare, la aceasta varsta femeia este mai predispusa la adulter, spun cei doi autori.

Cum tentatii sunt la tot pasul, e lesne de inteles ca o relatie e dificil de cultivat. Iar casatoria nu trebuie sa fie un “must”, desi majoritatea femeilor o vad astfel. Poate nici macar nu trebuie sa “fie”. De ce sa iti bati capul cu divortul atunci cand relatia nu mai merge, nu mai bine traiesti in “uniune consensuala”? Da, intr-adevar, e foarte frumos sa ai o zi in viata in care sa fii in centrul atentiei si cu rochie de mireasa, dar hai sa nu ne facem din asta un scop in viata! Casatoria nu inseamna neaparat o promisiune de iubire pe viata. E mai mult o forma de constrangere si de limitare a libertatii partenerului. Cel putin, mental. A iubi pe cineva, ar trebui sa fie dincolo de actul de casatorie, dar lucrul asta nu il intelegi la 20 de ani. Il intelegi atunci cand treci prin etapele astea si constati, contrar a ceea ce te-au invat parintii in copilarie, ca nu acesta e scopul vietii tale.

Cu totii evoluam si ne dorim schimbari. Nu mi se pare anormal ca la un moment dat ideile tale despre viata sa nu mai coincida cu cele ale partenerului. Nici adulterul si nici divortul nu mai sunt iesite din comun. De ce sa ne cramponam in idei preconcepute despre zane maritate pe viata? In fond, nimic nu e definitiv pe lumea asta. Cum nu mai crede nimeni in fata care se marita virgina, tot la fel, in curand, nu va mai crede nimeni in casatoria pe viata.

Si apropo de evolutie si de schimbari, “Zana” si “Elvis” si-au anuntat separarea pe Facebook. Nici macar televiziunea nu mai e ce a fost. Stirile in exclusivitate se transmit direct de pe peretii de Facebook ale “vedetelor”. Surpriza? Poate ca da…

Wednesday, January 9, 2013

Ce-ai face daca nu ti-ar mai fi frica?



Buna intrebarea asta. Am vazut-o intr-un articol de-al lui Dragos Bucurenci in revista "The One" si m-a facut sa zambesc. De ce? Pentru ca merge mana in mana cu leitmotivul meu pentru anul acesta: curajul. Si chiar asa: daca nu mi-ar fi frica, ce as face? As putea face orice mi-as pune in minte, as putea chiar sa sar cu parasuta, sa fac bungee jumping, sa imi fac un tatuaj, sa plec in jurul lumii cu bani putini, apoi sa ma stabilesc in tara/insula unde mi-ar placea cel mai tare, musai undeva la caldura.
Dar frica asta, ah frica, ne tine ascunsi in confort, in recurenta habitudinilor de robotei, in lucrurile care presupun riscuri minime. Nimic mai plictisitor!
Si totusi, daca am scoate frica din orice context s-ar crea haos pentru ca fiecare ar face exact ce l-ar taia capul de la cel mai bine intentionate lucruri, la cele mai rele.
Deci ne ramane sa ne imaginam... apoi sa ne facem curaj si sa facem macar unul din lucrurile enumerate la sfarsitul intrebarii. Eu voi incepe cu plecatul, dar nu in jurul lumii, ci undeva pe-aici, pe-aproape :).
 
Dar voi...?