Cuantificam diferit momentele de
fericire. Eu as descrie-o ca pe o stare intensa de bine generata de anumite
activitati, anumiti oameni, anumite momente, anumite peisaje, o stare care imi
pune zambetul pe fata pentru o perioada de timp. Nu umblu cu zambetul larg de
dimineata pana seara, dar daca mintea mea e setata pe starea de bine, reusesc
sa simt ca umblu pe nori o zi intreaga. Interesant e ca, in acelasi timp in
care am senzatia asta, capul meu e tot pe umeri, umerii tot pe trunchi,
trunchiul tot pe picoare, iar picioarele tot pe pamant. Delimitez in mod
constient visatul cu ochii deschisi de realitate.
Sunt oameni la care reusesc sa ma
conectez imediat, printr-o privire, printr-o imbratisare sau prin cuvinte. Sunt
alti oameni la care ma conectez treptat, pe masura ce ne vorbim, ne descoperim,
ne simtim. Eu nu pot sa inteleg altfel lumea asta decat prin simturi. Si nu
prea imi vine sa cred ca poti experimenta fericirea, adica starea de bine
despre care vorbeam, fiind mereu ancorat la realitatea imediata, la lucrurile
practice pe care care le ai de facut zi de zi, la tintele materiale pe care le
atingi de-a lungul vietii (o casa, o masina, un copil, etc). In mod sigur, daca
functionezi asa, inseamna ca ti-ai setat inconstient mintea sa fii asa. Iar
pentru a te desprinde de starea asta, ar trebui sa descoperi ce iti face placere
sa faci singur sau cu cineva si sa te lasi dus de val luandu-ti picioarele la
plimbare, cartile sau volanul in mana, adidasii la alergat, parapanta la
zburat...
Eu ma simt cel mai bine in
natura, zburdalnicind ca un copil si stand desculta in iarba. In momentele alea
ma simt total deconectata de orice si de oricine si ma bucur de peisaj si de senzatia
de dematerializare pe care o experimentez.
E usor sa fii fericit. Trebuie doar putin exercitiu. Dar din putinul efort al mintii, ies rezultate uimitoare.
Uneori e posibil sa nu sti cum sa incepi singur, asa ca n-ar fi o idee rea sa
te lasi ghidat de cineva cu mintea mai zburdalnica decat a ta, cu simturile mai
ascutite decat ale tale.
Incearca. In mod sigur nu vei avea nimic de pierdut. :-)
Foto by Me (subsemnata, adica), undeva pe Valea Loarei, 2010
.png)
