Tuesday, March 9, 2010

...

Cred ca cel mai frica pe lumea asta imi este sa nu ii pierd pe cei dragi. De multe ori ma gandesc la asta si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mai rau imi fac. De fiecare data cand suna la telefon cate o ruda de la tara imi fac cel putin un scenariu de groaza inainte sa raspund. Buni a mea are putin peste 87 de ani. E o femeie care a suferit o viata intreaga din cauza copiilor, o femeie simpla si cu frica lui Dumnezeu. Imi e tare draga, din multe motive, dar si pentru ca e singura pe care o mai am. Buni a mea e o buni care ma surpirnde. Dupa optzecisiceva de ani a descoperit tehnologia. Poate alti bunici au descoperit-o mai de mult, dar buni a mea e fenomenala. Niciodata n-a interesat-o televizorul sau radioul. Nu a avut niciodata asa ceva pe motiv ca o durea capul de la atata zgomot. Ei bine, la varsta asta si-a dorit un telefon mobil pe care l-a si primit. Iar acum, roaga vecinii sa-i cumpere de la oras cate o cartela reincarcabila ca sa mai vorbeasca si ea cu nepotii si copiii. Intr-o zi m-a sunat sa-mi spuna ca mai are cateva minute neconsumate pe cartela si a vrut sa stie ce mai fac. Buni a mea locuieste departe, in inima Moldovei, unde nici macar transportul in comun nu circula. Nu mai vorbim de televiziune prin cablu sau telefonie fixa. De asta ma surprinde, ca dupa ani intregi de singuratate, si-a dorit un telefon. Si, mai nou, un televizor. Are ani multi, dar e cu mintea limpede. Si sper sa o mai tina mintea si inima mult timp de-acum incolo.
Astea sunt singurele lucruri care conteaza: familia si sa stii cum sa pastrezi frumoase relatiile cu ai tai. Daca nu le ai, esti gol pe dinauntru. Prietenii vin si pleaca, nevestele, barbatii, la fel. Dar intotdeauna va fi mama, tata, sora, fratele sau buni langa tine, sa te iubeasca neconditionat, sa te sustina indiferent ce ai face.

Somn usor, vise placute, puricii sa va sarute :-)!

"Dear Mama"

Dear mama,
Acum muuuulti ani, de 8 martie iti cantam "Soarele de dimineata, te aduce-n calea mea, si-ti doresc, mamico, draga, fericire-n viata ta..." Eram un copil rasfatat si fericit. N-am putut sa uit versurile astea. N-am putut sa uit nici cum tata m-a pus sa cant cantecelul asta pentru ca sa imi inregistreze vocea pe o caseta, la vechiul nostru casetofon. Nu eram familia perfecta, dar v-am iubit pe amandoi. Pana la sfarsit. Pe el, pana la sfarsitul de acum patru ani. Pe tine, pana la sfarsitul de peste milioane de ani.
Azi este ziua in care ar fi trebuit sa te sarbatorim cu flori si bucurie. Si imi pare rau ca nu se poate sa fie o zi a reintalnirii, asa cum mi-o imaginasem si imi planuisem zile in sir. As vrea, totusi, sa stii ca ma gandesc la tine si as vrea sa-ti mai spun ca nu exista mama mai minunata pe lumea asta decat tine. Pentru ca esti a mea! Si iti multumesc ca existi, ca m-ai crescut, ca m-ai iubit neconditionat, ca m-ai trimis la scoala, ca mi-ai facut cadou acum muuulti ani, o sora. Sa ne traiesti muuult si frumos!!!
Cu drag,
Lorelei