Labrinth feat. Emeli Sandé - Beneath Your Beautiful

 

Am ascultat-o prima oara vineri si mi-a placut tare mult. Nu pot sa nu-i dau share.

Enjoy it!

 

Despre ei...

 

Cu fiecare dintre ei am o relatie speciala. Fiecare mi-e drag intr-un fel anume si nu neaparat pentru ceva anume. Fiecare are povestea lui si, impreuna, avem povestea noastra. Nu de azi de ieri, ci de ani intregi, poate chiar de-o viata. Nu ne-am picat cu tronc unul altuia din prima clipa, ba uneori chiar s-a lasat cu tipete si despartiri temporare. Si-am incercat sa ne gasim fiecare pe altcineva. Apoi, cand am realizat ca un om bun nu gasesti la tot pasul, am discutat despre motivul despartirii, am gasit solutiile salvatoare de convietuire si ne-am impacat. Am mers mai departe, fiecare cu stilul lui de viata, cu personalitatea lui, dar mereu conectati la acelasi scop comun de a ramane impreuna indiferent de toane sau de distanta in spatiu.

Fiecare mi-e drag pentru ca nu se schimba in functie de tendintele anotimpului, nici in functie de cum isi schimba vantul directia. Ci pentru ca avem glumele pe care numai noi le stim, pentru ca de multe ori ne intelegem din priviri, pentru ca radem cu pofta, pentru ca ne stim secretele spuse la un pahar de vin sau o ceasca de cafea, pentru ca avem serile noastre acasa cu cine reconfortante, dar si nopti in care colindam la pas orasul.

Ne-am construit relatia in timp, cu rabdare. Ne-am descoperit in timp, cu rabdare. Atat pe vreme buna, cat si pe vreme rea. Nu sunt prea multi, dar nici nu e nevoie. Ii iubesc separat si ii iubesc impreuna. Sunt cei care ma fac sa zambesc de cate ori imi trec prin minte sau prin fata ochilor. Sunt cei pe care mi-e drag sa-i strang in brate. Se stie fiecare dupa numele sau, sunt prietenii mei.

 

"But at least I got my friends
Share a rain coat in the wind
They got my back until the end
If I'll never fall in love again
Well at least I got my friends
Like a life boat in the dark
Saving me from the sharks
Even though I got a broken heart
At least I got my friends, got my friends..."

 

 

 

 

Camionul albastru

Taxiul opreste in strada circulata pe doua benzi de mers. Banda noastra e ocupata cu masina din care cobor. Iar eu trebuie sa cobor exact in strada. Intreb soferul daca pot sa ma dau jos in siguranta, iar el imi spune ca da. Precauta, ma uit si eu peste umarul stang, prin luneta masinii, sa vad daca vine vreo masina. La o suta de metri distanta, vad un camion albastru. Aproximez ca pot sa cobor din taxi inainte sa ajunga camionul in dreptul meu. Cobor. Camionul ajunge aproape si incetineste. Nu ne poate depasi deoarece eu am portiera deschisa. Intr-o secunda imi trece prin cap ca a oprit ca sa trec eu. In aceeasi secunda imi intorc privirea catre portiera pe care doream sa o inchid. O trantesc cu mana dreapta si ma intorc brusc, spre stanga, sa traverez strada. Camionul albastru nu oprise. Cand mi-am ridicat privirea eram fata in fata cu el. In miimea aia de secunda m-am gandit ca parca vad o imagine dintr-un film american stupid. Fata si camionul albastru. Apoi black out.

Intr-o prezenta de spirit, fata isi retrage piciorul pus in fata camionului. Si tipa. Camionul trece. Ea traverseaza intr-un final strada cu picioarele tremurand. Vede cum cativa trecatori au amutit privind toata scena. 

Am scapat!