Wednesday, November 16, 2011

Intrebari

Cu cat stiu mai multe, cu atat mai rau e pentru sanatatea mea mintala. Acum putin timp am aflat ca am fost naiva sa cred ca zaharul brun este zahar brun ‘for real’. Se pare ca zaharul brun e ‘pictat’cu coloranti in procesul de fabricare. La dracu`! Traiesc intr-un continuu semn de intrebare. De cate ori cumpar cate ceva de mancare sau bag ceva in gura, ma intreb ingrijorata de unde vine alimental respectiv, daca e bio sau nu, daca pectina e ceva bun sau ceva rau, la fel ca si guma guar si multe altele. Ma nelinistesc etichetele care exclama ca un produs nu are conservanti sau coloranti pentru ca omu` e inventiv si, cine stie cu ce altceva face alimentul ala sa arate bine si sa expire peste cat mai muuuult timp.
Romanul mananca prost, dar prost rau. Se pare ca numai 1% dintre romani consuma BIO. Restul se inghesuie la crenvursti, salamuri, pui, parizere, sunci, branze aratoase, dar cu tot felul de tampenii in ele.
Eu am devenit obsedata de chestiile BIO si evit cat pot sa consum carnuri din marile magazine pentru ca, imi vin in permanenta in minte, imaginile unui documentar din SUA care aratau in ce conditii ingrozitoare cresc puii si vitele, cum mor bietele animale sub propria lor greutate, indopate fiind cu tot felul de concentrati. Pe de alta parte, mai fac si compromisuri, asta pentru ca nu ma simt in stare sa devin vegetariana si sunt trista ca in Romania BIO inseamna un sfert de raft intr-un mare hipermarchet si un targ Slow Food, o data pe luna, in centrul orasului.
M-am intors de curand dintr-un orasel modest din Germania. N-am stat mult acolo, dar am fost extrem de incantata sa merg in magazinul Kaufland si sa constat ca la ei, BIO, inseamna rafturi intregi cu produse, inclusiv carne, si lazi intregi cu fructe si legume. Am plecat cu plasa plina pentru care am cheltuit un sfert din cat as fi cheltuit in Romania, pe aceleasi produse, dar non-bio, aduse din toate colturile Pamantului.
Sunt adepta produselor romanesti si dau banii cu placere pe cartoful nostru, marul nostru imperfect, iaurturi fara Bifidus esensis sau mai stiu eu ce bacterii dubioase, lapte si branza de la taranii din piata. Ador sa fac piata de primavara pana toamna! Stiu ca nici acolo nu gasesti legume si fructe 100% curate, dar ma straduiesc sa le gasesc si sa dau banii batranicilor care vand morcovii crescuti la ele in gradina.
Romanul mananca prost pentru ca este sarac sau comod. Foarte multi prefera sa mearga la hipermarchet unde isi indeasa in carucior de toate, in loc sa faca o oprire in piata sau la bacania din cartier, unde ar gasi, poate, lucruri de calitate si, cu siguranta, mai putine tentatii.
Si apropo de asta, fac o paranteza: am descoperit la mine in cartier un mic magazin cu carne de vita si porc proaspete si, spune vanzatoarea, neinjectate cu hormoni. Intr-o zi, asteptam la o coada de 3 persoane (eu fiind cea de-a treia), iar oamenii din fata, sot si sotie, am vrut aproape de toate: carnati, cotlete, muschiuleti, ceva mezeluri etc. Mai numarau banii, mai cereau un kil de ceva. Si, dupa vreo 10 minute, cand in sfarsit parea ca au terminat si mai lasa ceva si pentru altii, au spus: dar stati ca mai vrem ceva, ca mai avem bani! Parca aterizasera din vremea foametei si vroiau sa recupereze!
Deci, nu vreau sa stiu nimic, nici sa mai citesc despre ce au mai descoperit nu stiu ce cercetatori, nici nu vreau sa ma mai gandesc la marea conspiratie conform careia Cineva vrea sa reduca populatia lumii prin diverse mijloace si de aia ne indoapa cu tampenii, nici sa ma gandesc ca traiesc intr-o tara saraca si bolnava, nu mai vreau sa-mi pun intrebari, desi o fac, constant zi de zi…, fara sa vreau sa primesc raspunsuri...