Wings For Life World Run - o experienta grozava

N-as putea fi mai mandra de mine… Sunt atat de fericita incat imi vine sa sar si sa urlu cat pot de tare: YES, I DID IT!!!

Am alergat in “Cursa Ingerilor”, duminica, la Bucuresti –“Wings For Life World Run”

Inca de dimineata aveam emotii pe care le simteam in stomac, iar dupa micul dejun am simtit ca imi vine sa vars. Tot de emotii. Si nu neaparat pentru ca aveam sa iau startul intr-o cursa unica la nivel mondial, ci pentru ca urma sa ii cunosc personal pe oamenii cu care socializez on-line de vreun an incoace. Unii sunt oameni simpli, ca mine si ca tine, altii sunt oameni cunoscuti, dar la fel de simpli si frumosi ca mine si ca tine.

M-am simtit extraordinar, in ciuda faptului ca n-am dormit mai mult de doua ora in noaptea dinainte, si am reusit performanta personala de a alerga 10 km.

Faptul ca am alergat la unison cu alti 35396 de oameni ma copleseste si, in timp ce scriu, mi-au dat lacrimile de fericire.

La anul o sa o fac din nou, iar ceea ce ma motiveaza cel mai tare este sentimentul ca intr-o buna zi cineva din lumea asta mare ar putea sa se ridice din scaunul cu rotile si ar putea sa mearga. Iar eu voi fi contribuit putin de tot la asta…

Detalii din cursa se pot vedea aici:  http://live.wingsforlifeworldrun.com/en/updates

Foto by Wingsforlifeworldrun.com

Antrenament la fericire

Cuantificam diferit momentele de fericire. Eu as descrie-o ca pe o stare intensa de bine generata de anumite activitati, anumiti oameni, anumite momente, anumite peisaje, o stare care imi pune zambetul pe fata pentru o perioada de timp. Nu umblu cu zambetul larg de dimineata pana seara, dar daca mintea mea e setata pe starea de bine, reusesc sa simt ca umblu pe nori o zi intreaga. Interesant e ca, in acelasi timp in care am senzatia asta, capul meu e tot pe umeri, umerii tot pe trunchi, trunchiul tot pe picoare, iar picioarele tot pe pamant. Delimitez in mod constient visatul cu ochii deschisi de realitate.

Sunt oameni la care reusesc sa ma conectez imediat, printr-o privire, printr-o imbratisare sau prin cuvinte. Sunt alti oameni la care ma conectez treptat, pe masura ce ne vorbim, ne descoperim, ne simtim. Eu nu pot sa inteleg altfel lumea asta decat prin simturi. Si nu prea imi vine sa cred ca poti experimenta fericirea, adica starea de bine despre care vorbeam, fiind mereu ancorat la realitatea imediata, la lucrurile practice pe care care le ai de facut zi de zi, la tintele materiale pe care le atingi de-a lungul vietii (o casa, o masina, un copil, etc). In mod sigur, daca functionezi asa, inseamna ca ti-ai setat inconstient mintea sa fii asa. Iar pentru a te desprinde de starea asta, ar trebui sa descoperi ce iti face placere sa faci singur sau cu cineva si sa te lasi dus de val luandu-ti picioarele la plimbare, cartile sau volanul in mana, adidasii la alergat, parapanta la zburat...

Eu ma simt cel mai bine in natura, zburdalnicind ca un copil si stand desculta in iarba. In momentele alea ma simt total deconectata de orice si de oricine si ma bucur de peisaj si de senzatia de dematerializare pe care o experimentez.

E usor sa fii fericit. Trebuie doar putin exercitiu. Dar din putinul efort al mintii, ies rezultate uimitoare. Uneori e posibil sa nu sti cum sa incepi singur, asa ca n-ar fi o idee rea sa te lasi ghidat de cineva cu mintea mai zburdalnica decat a ta, cu simturile mai ascutite decat ale tale. 

Incearca. In mod sigur nu vei avea nimic de pierdut. :-)

Foto by Me (subsemnata, adica), undeva pe Valea Loarei, 2010

Run. Dream. Keep smiling.

Pe 4 mai alerg in cursa WingsForLifeWorldRun
 http://www.wingsforlifeworldrun.com/ro/despre/#un-format-unic-74 . 

Si nu, nu sunt visez ca voi fi vreodata o ultra-maratonista si nici n-am antrenamente intensive in portofoliu. Dar m-am mobilizat de curand si am reinceput sa merg constant sa fac sport. Si nu numai pentru maratonul asta. Ci pentru a avea energie pozitiva si o stare generala de bine. Mai asezonez cu niste oameni faini cu care ma inconjor, cu reprize de ras din toata inima, cu macare sanatoasa si muzica. Neaparat muzica.

In dimineata asta Buzdugan a aruncat pe undele Zu minunea de mai jos si ne-a indemnat, exact cu cuvintele astea, la inchis ochii si visat. Sa dea naiba ca o melodie ca asta nu se asculta in drum spre serviciu, ci in drum spre lumea larga sau, dimpotriva, incuiat undeva anume cu cine ti-e maxim de drag. Si sa nu-i mai dai drumul, si  sa nu-ti mai dea drumul, ore in sir de tandrete nemarginita…J

  

https://www.youtube.com/watch?v=8-BYng_rOTw&noredirect=1

Beibi,

pune mana si iubeste-ma. Studiaza-ma din cap pana-n picioare, pipaie-ma, adulmeca-ma si apoi pune mana de ma iubeste. Lustruieste-ma si fa-ma sa stralucesc pentru tine. Beibi, sunt un copil care are nevoie de atentie. Pune-ma in centrul lumii tale si fa din mine zeita ta. Nu te lasa pacalit, beibi. Priveste-ma direct in ochi. Iti spun ca acolo sunt toate raspunsurile la intrebari pe care nu trebuie sa le mai pui. Beibi, fixeaza-ma cu privirea si nu-mi da drumul sa ma imprastii in mii de farame. Ia-mi inima si pune-o in jar sa facem impreuna foc. Dar, beibi, fii bland ca e fragila… 

Birthday girl feeling awesome!

Pentru ca azi e 14042014, pentru ca azi, eu egal 34, pentru ca e luni si lunea am vazut pentru prima oara lumea, pentru ca dimineata am primit un gand bun care mi-a pus lacrimi in ochi si zambetul pe buze, pentru ca... soare, pentru ca am adunat ganduri frumoase pe care le voi pastra sub perna sa imi parfumeze visele, pentru ca vad lumea in culori, pentru ca simt caldura din toate mesajele primite, pentru ca...voi, pentru ca...oameni speciali, ma inclin. Sa ne traim!