Ceva pentru mine

As face ceva nou. Mi-as lasa job-ul pe care-l am ca sa fac ce-mi place. As vrea sa cutreier lumea-n lung si-n lat, sa vad locuri despre care am citit sau pe care le-am vazut in filme. Imi plac aventura si neprevazutul. Imi place sa imi placa ce fac.

As vrea sa dansez. Dansul ma energizeaza si ma binedispune. Mi-as lasa job-ul pentru dans.

E frustrant sa te gandesti ca ai vrea sa faci altceva cu viata ta, dar n-ai cum. Cum sa traiesti din asta? Sau cum sa ai curajul sa incepi sa te gandesti ca vrei sa faci altceva? De fapt asta e, n-am curaj. Sau am, dar vine dintr-un impuls de moment. Sau...? Ratiunea imi spune sa stau cuminte si sa-mi vad de treaba pe care stiu sa o fac si din care imi platesc lunar chiria.

Ce scurt e timpul! Am 29 de ani si as face de toate, dar timpul ma strange cu usa. La fel si realitatea. Mie imi place sa visez. La orice. Oricand. Uite, si-acum.

As face ceva pentru mine. Acum. Visez. Orice.

"De profesie, povestitoare"

M-a amuzat foarte tare un tip astazi care m-a intrebat cu tupeu: 'Auzi, esti de profesie povestitoare?' Asta m-a amuzat la culme, mai ales ca, uneori, am un chef nebun de vorbit, si vorbesc si tot vorbesc si imi vine sa nu ma mai opresc... La un moment dat, cand imi dau seama ca sunt la un pas sa sar calul si sa plictisec audienta, tac sau fac o gluma. Si chiar tine treaba.
Azi sunt povestitoare, ma simt bine si am o pofta nebuna de viata. Singurul lucru care ma deranjeaza e ca ziua e prea scurta. 24 de ore nu-mi ajung sa fac tot ce mi-as dori. Timpul trece si, parca, ma simt tot mai tanara, chiar daca in buletin scrie altceva care se inmulteste cu fiecare an ce trece. Ma sperie batranetea si neputinta. As vrea sa raman mereu tanara si zburdalnica. Ca acum!