Gargauni de primavara

Nu pot nicicum sa-mi sterg zambetul de pe fata. Si nici nu vreau. O fi ceva in aer zilele astea, sau poate ca primavara e de vina…sau poate e ceva legat de cartea lui Telespan (“Cimitirul” )… sau or fi toate la un loc, habar n-am, dar bine-mi e si nu-mi doresc sa fiu altfel. E drept ca visez mai mult decat e cazul in momentele zilei in care se presupune ca ar trebui sa lucrez. Si am o stare asa de ameteala pe care o compar cu ameteala care ma ia cand intru intr-o incapere in care miroase puternic a flori. Hormonii zburda in voie, parca ma electrocuteaza pe ici, pe colo, in partile esentiale si, sa dea naiba, ca nu-mi displace!

Asa mai zic si eu sa traiesti! 

Cartea lui Telespan e savuroasa rau. Dar  trebuie sa te tina inima cand te-apuci de ea ca nu e pentru pudici si nici pentru homofobi. Deci, daca nu esti pregatit pentru scene explicite de gay sex, morti, popi, organe genitale si iar sex, toate la un loc, una dupa alta, fara nici o retinere, nu te apuca de ea. Vezi-ti de treburile casnice sau de orice altceva.

N-as fi crezut ca povestile cu si despre homosexuali si cimitire ar putea fi atat de misto. Si ca o sa rad cu lacrimi citind vreo carte, dar uite ca se poate. Eu zic sa aruncati un ochi pe pagina editurii http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/cimitirul-telespan si sa rasfoiti putin. Daca e pe gustul vostru, dati-i inainte, cumparati si cititi. Cum spuneam la inceput, mie una mi-a schimbat "mood"-ul. In bine :-).

Ziua buna, Soare!

Se spune ca ziua buna se cunoaste de dimineata. A mea a inceput de cu noaptea, pe la 3, cand m-am trezit pur si simplu si n-am mai putut adormi decat o ora mai tarziu. La 7 dimineata, tragea fi-miu de mine si de ochii mei (la propriu), dupa care, vazand ca nu ma urneam nicicum, s-a gandit ca ar fi de cuviinta sa-si scoata toba din cutie si sa imi dea trezirea pe cadenta: 1-2-3-cha-cha, 1-2-3-cha-cha. (Stie ritmul de la gradinita ca face ore de dans). M-am ridicat din pat pe jumatate adormita si m-am inchis in baie sa ma trezesc in ritmul meu.

Cu toate astea, mi-am inceput ziua cu soare in zambet si afara, desi la meteo se anunta ploi. Mi-am baut cafeaua cu lapte de orez (o combinatie noua care nu prea mi-a placut, dar a trebuit sa incerc) si am inceput sa alerg prin casa, pe jumatate dezbracata, sa ma pregatesc sa plec la job.

In timpul asta, copilul ma intreba daca are voie sa se uite la Chip si Dale, iar eu i-am zis ca “da” doar ca sa am o dimineata linistita.

Am plecat de-acasa tarziu. Dar nu mai tarziu ca de obicei. Mi-am pus haine de primavara in culori albastre si balerini. Pentru orice eventualitate, mi-am pus si ghetele in portbagaj.

E vineri. Nu se anunta o zi aglomerata, asa ca deschid usa biroului si bag un zambet din tot sufletul: “Goooood morniiing!” Cei doi colegi ai mei se uita nedumeriti la mine, iar unul dintre ei, adica prietena mea, ma intreaba din priviri ce motiv am sa fiu asa de luminoasa. “E soare afara! E suficient. O sa fie o zi frumoasa. Stiu eu.”

Nu ma banuieste nimeni ca n-as vorbi serios. Pentru ca eu sunt foarte serioasa.

Mi-am deschis laptopul si mi-am inceput ziua navigand pe internet in cautare de imagini care sa rezoneze cu mine cea din dimineata asta. Si am gasit-o pe cea pe care o postez aici.

Ma regasesc in fetita care alearga desculta printr-un camp de maci, urmandu-si inima. “Follow your heart” e motto-ul meu de azi si “See the life in colors”. De fapt, asta e ocupatia mea de zi cu zi, fie ca sunt la birou, acasa, la joaca cu copilul, ca navighez pe net, pe telefon sau citind o carte: sa vad viata in culori si sa fac ce-mi spune inima.

M-am regasit coplesita de tot felul de emotii, de ganduri primavaratice si planuri varatice. Amiaza mi-a adus scantei in ochi purtate intr-o voce calda. Iar dupa-amiaza, o ploaie usoara ca-n “luna lui Marte”. Am dat soarele la schimb cu o ploaie adusa din sud. O primesc linistita si cu acelasi zambet luminos pe fata. Pentru ca ziua asta mi-e frumoasa chiar si fara soare afara. Mi l-am prins in piept dis-de-dimineata...

Foto de pe http://mypinkvisions.com/