Tuesday, February 26, 2013

CCL


- Daca maine n-ai mai fi, pentru ce anume ai vrea sa fii tinuta minte? ma intreb si ridic dintr-o spranceana.
- Pai... stai putin...inca n-am facut acel ceva pentru care sa vreau sa fiu tinuta minte...
- Si ce astepti?
Hmm...oare ce astept? Inspiratia? Imboldul?

Cred ca fiecare isi doreste sa faca ceva deosebit, ceva maret in viata cum ar fi sa zboare cu balonul, sa construiasca o troita, sa apara intr-un film, sa cante pe un stadion, sa castige o medalie la Olimpiada sau un premiu cinematografic sau altele si altele. Multi dintre noi nu reusim sa lasam urma care sa conteze, nu pentru ca nu am putea, ci pentru ca nu ne dorim suficient de tare. Si nu ajungem sa ne dorim suficient de tare deoarece punctul de focalizare e in alta parte. 

Nu imi permit sa mai astept. Mi-a mai aparut un rid in coltul ochiului stang. Pe asta n-am cum sa-l sterg. Firul alb din varful fruntii il smulg de fiecare data cand il vad ca iar apare. N-am cum sa mai astept. Timpul trece peste zambetul meu, peste memoria mea, peste ochii tai, peste aerul nostru. Nu vreau sa trec pe-aici fara sa las o urma. Nu vreau sa fiu mica! Vreau sa exist! Si sa cuprind in maxim doua sute cincizeci de pagini tot ce am vazut, auzit, iubit, simtit si n-am uitat inca. 
Doua sute cincizeci de pagini si o viata. Ale mele. Ale lor.


Tuesday, February 5, 2013

Doza de fericire


Primavara mea incepe cand simt miros de lalele. Imi afund nasul in petalele fine si inchid ochii. In secunda urmatoare, simt cum soarele imi incalzeste obrajii si parul si cum vad peste tot flori si verde. Simt cu o asa intensitate incat imi dau lacrimile. Sunt fericita!
Ar trebui sa am in fiecare zi un astfel de exercitiu de imaginatie pentru ca m-as incarca cu mai multa energie pozitiva. Iar daca nu imi iau ragaz sa il am, incerc sa mi-l ofer in realitate.
Mi-am propus sa zambesc si mai mult si sa ma bucur de orice fleac, sa fac eu ziua altora frumoasa si nu sa astept sa mi-o faca altii mie. Am aflat ca mi-e mai bine asa decat sa ma las dusa de griji, frustrari si enervari din te miri ce.
Ce frumoasa este viata mai ales cand esti tanar si te poti misca, poti simti si poti avea libertatea de a alege sa faci ce iti place!
Sa gandim pozitiv! Sa zambim cu toti porii! Sa zambim cu ochii si cu inima!
Mi-e draga varsta pe care o traiesc pentru ca fiecare zi e o revelatie, e o surpriza! Si o primesc cu bucurie si cu dragul de a face cum simt. Si imi sunt dragi oamenii care imi stau aproape cand e bine si cand nu, oamenii care imi impartasesc povesti de viata cu happy-to-be-continued pentru ca la happy-end nu vrem sa ajungem prea curand :).
Am aflat de-a lungul timpului ca, oricat de exagerate sau incredibile ar parea, sunt filme care spun povestile cuiva, ca miracolele se intampla atata vreme cat crezi in ele, ca timpul te rasplateste daca ai rabdare.
 
De ieri port primavara in suflet. Mi-a adus-o cel mai iubit copil din lume cu scantei in ochi si bratele larg deschise. "Te iubesc!", mi-a spus. Si mi-au dat lacrimile de fericire...