In weekend la Dracu'

Am fost la Dracu' weekendul asta si... mi-a placut! Nu a fost prima data cand am trecut pe acolo, in schimb a fost prima data cand am stat peste noapte. Si a mai fost o premiera: am avut o lectie cu o Printesa. Pare ca vorbesc despre o poveste... ei bine, nu e asa.

Domeniul Dracula Danes, ca despre el vorbesc, se afla la 4 km distanta de Sighisoara pe drumul spre Medias. L-am vizitat de mai multe ori in ultimii ani deoarece e un loc frumos cu un centru ecvestru si o mica ferma de animale. Oamenii sunt deosebit de amabili, restaurantul e dragut, iar la grajduri e o curatenie impecabila.

Printesa din "poveste" este iapa cu care am facut cunostinta in urma cu 4 ani si cu care m-am imprietenit si mai bine zilele trecute cand am avut primele lectii de calarie. A fost o experienta pe masura asteptarilor, ba chiar mai mult, deoarece micul meu Print a vrut si el calare pe calul mic, pe numele sau, poneiul Shakira, cu care s-a plimbat cu mare entuziasm.

Dupa turele de manej calare, am vizitat mica gradina zoologica unde am vazut de la gaini si lame, la vaci scotiene, porcusori vietnamezi si struti. Ne-am zbenguit prin zapada, ne-am dat pe leagan, ne-am incalzit cu o supa gulas la restaurantul de pe domeniu, iar apoi ne-am plimbat prin cetatea Sighisoarei.

E frumoasa cetatea, dar sunt frumoase si imprejurimile pe care le-am vizitat a doua zi: biserica-cetate Biertan si castelul Bethlen din Cris. Peste tot e liniste si aer curat, iar la Hanul Dracula, unde ne-am cazat, n-aveam semnal GSM si nici vorba de Internet Wi-Fi. Dar nici nu le-am dus lipsa. Aici am mancat un mic dejun cu oua si branza de la pasarile si animalele locului, iar cand am intrebat daca ne pot servi cu ceva care nu se gasea in meniu, ni s-a indeplinit dorinta imediat.

Hanul Dracula

Biertan

Castelul

Bethlen din Cris

In cetatea Sighisoarei ne-am simtit ca acasa la cafeneaua Casa Cositorarului unde am mancat tort cu cirese si strudel cu mere, home made, iar gazda e cea mai lenesa pisica pe care am vazut-o vreodata -Vicky :)

Vicky si Micul Print

Concluzia: un final de saptamana excelent chiar daca ne-am dus la Dracu' :) , unde va poftesc sa va opriti si voi data viitoare cand vizitati Sighisoara.
http://dracul.ro/

Si zanele divorteaza

Vai, vai, “Zana” si “Elvis” se despart! Surpriza? Nu cred...

Nu trebuie sa fii conectat la stiri si mondenitati ca sa iti dai seama ca divorturile sunt din ce in ce mai frecvente in zilele noastre si cu atat mai mult in lumea mondena care e mereu sub lupa.

Statistic vorbind, durata medie a unei casnicii la noi in tara este de 13 ani, iar varsta la care romanii divorteaza este de 34-36 de ani.

Nici asta nu e de mirare avand in vedere ca in ziua de azi monogamia nu e pentru toata lumea. Asta pentru ca femeia a evoluat din punct de vedere al educatiei si e capabila sa se intretina singura. Aceleasi statistici spun ca femeile cu studii superioare si barbatii fara facultate divorteaza cel mai repede.

Si inca ne mai intrebam de ce parintii nostri au ajuns sa sarbatoreasca 25-30 de ani de casnicie? Pentru ca rolul primordial al barbatului e sa aduca resurse, iar al femeii sa fie capabila sa se reproduca si sa aiba grija de copii. Astfel ‘’programati’’ si in contextul unei Romaniei comuniste fara acces la informatie, femeile ajunse de la tara in mediul urban, erau mai interesate de un sot care sa le intretina si eventual de un loc sigur de munca (in fabrica) decat de studiile superioare. Faptul ca relatia de cuplu nu era una fericita, conta mai putin.

Ei bine, intre timp lucrurile s-au schimbat vizibil. Femeile independente financiar sunt mai predispuse la divort decat celelalte iar acesta e un argument in plus pentru care afirmam ca monogamia nu e pentru toata lumea. Cata vreme ea se poate intretine singura, de ce ar avea nevoie de un singur partener? Si mai ales de unul infidel, unul violent sau de unul care nu se ridica la nivelul pretentiilor ei?

Allan si Barbara Pease vorbesc in cartea lor “Why men want sex and women need love?” despre faptul ca infidelitatea e parte a comportamentului uman. Hormonul preponderent masculin este testosteronul care incita in mod constant barbatul sa-si caute urmatorul partener. La femei, nivelul acestui hormon creste in jurul varstei de 30 de ani cand natura ii transmite semnalul perpetuarii speciei si, prin urmare, la aceasta varsta femeia este mai predispusa la adulter, spun cei doi autori.

Cum tentatii sunt la tot pasul, e lesne de inteles ca o relatie e dificil de cultivat. Iar casatoria nu trebuie sa fie un “must”, desi majoritatea femeilor o vad astfel. Poate nici macar nu trebuie sa “fie”. De ce sa iti bati capul cu divortul atunci cand relatia nu mai merge, nu mai bine traiesti in “uniune consensuala”? Da, intr-adevar, e foarte frumos sa ai o zi in viata in care sa fii in centrul atentiei si cu rochie de mireasa, dar hai sa nu ne facem din asta un scop in viata! Casatoria nu inseamna neaparat o promisiune de iubire pe viata. E mai mult o forma de constrangere si de limitare a libertatii partenerului. Cel putin, mental. A iubi pe cineva, ar trebui sa fie dincolo de actul de casatorie, dar lucrul asta nu il intelegi la 20 de ani. Il intelegi atunci cand treci prin etapele astea si constati, contrar a ceea ce te-au invat parintii in copilarie, ca nu acesta e scopul vietii tale.

Cu totii evoluam si ne dorim schimbari. Nu mi se pare anormal ca la un moment dat ideile tale despre viata sa nu mai coincida cu cele ale partenerului. Nici adulterul si nici divortul nu mai sunt iesite din comun. De ce sa ne cramponam in idei preconcepute despre zane maritate pe viata? In fond, nimic nu e definitiv pe lumea asta. Cum nu mai crede nimeni in fata care se marita virgina, tot la fel, in curand, nu va mai crede nimeni in casatoria pe viata.

Si apropo de evolutie si de schimbari, “Zana” si “Elvis” si-au anuntat separarea pe Facebook. Nici macar televiziunea nu mai e ce a fost. Stirile in exclusivitate se transmit direct de pe peretii de Facebook ale “vedetelor”. Surpriza? Poate ca da…

Ce-ai face daca nu ti-ar mai fi frica?

Buna intrebarea asta. Am vazut-o intr-un articol de-al lui Dragos Bucurenci in revista "The One" si m-a facut sa zambesc. De ce? Pentru ca merge mana in mana cu leitmotivul meu pentru anul acesta: curajul. Si chiar asa: daca nu mi-ar fi frica, ce as face? As putea face orice mi-as pune in minte, as putea chiar sa sar cu parasuta, sa fac bungee jumping, sa imi fac un tatuaj, sa plec in jurul lumii cu bani putini, apoi sa ma stabilesc in tara/insula unde mi-ar placea cel mai tare, musai undeva la caldura.

Dar frica asta, ah frica, ne tine ascunsi in confort, in recurenta habitudinilor de robotei, in lucrurile care presupun riscuri minime. Nimic mai plictisitor!

Si totusi, daca am scoate frica din orice context s-ar crea haos pentru ca fiecare ar face exact ce l-ar taia capul de la cel mai bine intentionate lucruri, la cele mai rele.

Deci ne ramane sa ne imaginam... apoi sa ne facem curaj si sa facem macar unul din lucrurile enumerate la sfarsitul intrebarii. Eu voi incepe cu plecatul, dar nu in jurul lumii, ci undeva pe-aici, pe-aproape :).

 

Dar voi...?

 

Be happy! Stay inspired!

Pentru ca mi-a placut, o dau mai departe... :)

Just a song

Mi-a placut si filmul si soundtrack-ul de final:

http://store.brettaplin.com.au/track/all-that-you-love