Imi pare rau ca traiesc in Romania si ca n-am avut destul curaj, acum cativa ani, sa-mi fac valiza si s-o iau, la picior, peste granita. Nici acum nu e tarziu, dar lucruri noi si frumoase au aparut la orizont si, peste putin timp, le voi cunoaste mai indeaproape. Cu alte cuvinte, o sa apara o mica minune in viata noastra, in curand...
Din pacate, sunt una dintre 'mamicutele' care au ne-norocul sa fie la mila unor indivizi care nu-si vad decat propriile interese. M-am saturat sa ma uit la tot felul de talk showuri unde se discuta si se tot discuta despre pensii, despre salarii, despre indemnizatii reduse, despre somaj etc, in timp ce romanul de rand se multumeste sa spuna ca 'ce-o fi o fi' sau 'cum va vrea Dumnezeu'. Oare pana cand vom mai inghiti fel si fel de mizerii si de ce naiba n-avem curajul sa iesim in strada, 'cata frunza, cata iarba', sa ne aparam drepturile? E trist ce se intampla: mamici care vor sa li se provoace nasterea anul asta pentru a beneficia de legea actuala, pensionari care nu pot iesi sa protesteze din cauza conditiilor meteo anuntate... Am senzatia ca joc intr-un film groaznic. Nu sunt pesimista din fire, dar, realitatea ma face sa fiu astfel si ma face sa imi doresc altceva pentru copilul meu. De asta o sa reconsider optiunile pe care le am, o sa impachetez tot si o sa-mi iau talpasita. Cu sot, cu copil si cu regretul ca nu voi putea imbatrani frumos in aceasta tara.
Inchei cu un citat auzit la un post de radio in urma cu muuulti ani: "Romania, te iubesc, ca ca tine nu gasesc!"
