Na, poftim! :-)

http://www.avonspaceblog.ro/6221/de-ce-refuza-un-barbat-o-femeie-care-il-atrage-la-modul-evident/

"Esti iubibil(a)"

 Zilele trecute o prietena trecea printr-o pasa proasta. Se simtea ca un cersetor de dragoste pe un teren de lupta. Obosita de atata defensiva, a inceput sa planga. I-am spus ca e in ordine si ca poate sa planga cat vrea, dar ca si “luptele” astea au menirea lor: sa ne faca sa realizam ca suntem oameni care uneori sufera, care alteori sunt fericiti, dar ca toti suntem iubibili. Trebuie doar sa lasam iubirea sa vina la noi si sa n-o mai cautam, sa nu tragem cu dintii de oameni si lucruri care nu ne merita zambetele si inima calda. Cred ca rabdarea si perseverenta sunt calitati pe care trebuie sa le cultivam cand avem zile proaste. Si sunt calitatile cele mai importante.

De multe ori suntem tentati sa renuntam. La oameni, lucruri, teluri, sperante de care am tras in fel si chip, doar-doar o iesi ceva bine. Sunt persoane pe care le-am simtit aproape si cu care am incercat sa ramanem  conectati intr-un fel sau altul, insa la un moment dat, cand ne-am dat seama ca vantul bate doar dintr-o singura directie si am fost nesiguri in ceea ce priveste directia celuilalt, n-am mai luptat.

Sunt lucruri pe care le caram dupa noi din copilarie sau de cand erau parintii nostri copii si la care n-am putut renunta din nostalgie, din incapatanare sau , pur si simplu, pentru ca nu ne-am luat timpul necesar sa punem ordine in ele si sa pastram, strict ceea ce, cu adevarat, conteaza.

Sunt teluri pe care ni le propunem, sperante pe care ni le construim incet-incet, cu pasi timizi, iar apoi cu din ce in ce mai mult entuziasm, insa, daca drumul pare mult prea anevoios si mult prea lung, suntem tentati sa gasim doar motivele pentru care ar trebui sa abandonam cursa.

Guess what? We got to keep walking. Cu incredere. Cu speranta ca vom ajungem acolo unde ne-am dorit. La cine ne-am dorit. Cu minea eliberata de idei preconcepute sau de presiunea timpului. Cu rabdare si perseverenta. Iar daca va fi sa fie, va fi!

Zambesc. Pentru ca am in jurul meu oameni frumosi. Si le zambesc lor. Iar ei ma rasplatesc la randul lor cu un zambet. Zilele mele incep frumos dis-de-dimineata. Cu prietenele la micul dejun. Radem de situatii, radem de noi. Nu suntem in fiecare zi numai lapte si miere si nici cu sclipirea-n priviri. Dar e reconfortant sa-ti bei ceaiul sau sa-ti mananci iaurtul cu cereale cu oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine. De luni pana vineri, scenariul e acelasi. Micul dejun se ia la serviciu. Intodeauna la aceeasi ora si cu aceeasi oameni. Mi-s dragi.

Am ajuns, in sfarsit, sa am intelepciunea sa accept cine am fost, cine sunt si sa stiu exact pe cine si de ce aleg sa pastrez langa mine. In fiecare zi, imi vine sa-I spun cuiva ca il iubesc. Si uneori o fac. Alteori, ma abtin. Doar pentru a nu transforma “te iubesc”-ul in ceva banal. Asa ca mai alternez cu “Imi esti drag/a”J.

I love you when you cry, I love you when you’re angry but I love you even more when you Smile!

Semnat,

Your friend J

Un zambet din gandurile mele

Nu cred ca trece o zi fara sa ma intreb ce inseamna fericirea. Si cat de des o simt. Sau cat de des o disimulez.

Stiu ca suna cam aiurea, dar viata ne-o construim pe iluzia ca vom fi fericiti candva: cand vom fi mari si  vom intra la facultati, cand ne vom gasi un job bine platit, cand ne vom casatori, cand vom face copii, cand vom avea nepoti. Apoi mai avem iluzia ca altii sunt mai fericiti si mai impliniti decat noi. Asta pentru ca afiseaza mereu buna dispozitie, vorbesc mereu despre cat de bine le merge pe toate planurile, ca sotul e extraordinar, comunicarea e perfecta, sexul e perfect, copiii sunt perfecti, masina si casa sunt perfecte, toate alegerile lor par sa fie dintr-un tablou la care visam si noi zi de zi. Ne ingropam pe zi ce trece in astfel de imagini si uitam sa ne intrebam: oare eu ce imi doresc cu adevarat? Despre ce e viata? Despre masini, case si credite? Despre cat de multe trebuie sa fac intr-o zi? Despre faptul ca job-ul imi ocupa 12 ore din 24? Sau despre lucrurile care imi tihnesc, despre plimbari in natura, despre mirosuri si gusturi care imi amintesc  de perioada in care eram inocenti si nu conta nimic altceva decat  sa alergam de colo colo, despre a ne juca si a invata despre lume, despre noi?

De cate ori revad marea, imi iau un timp singura sa privesc spre larg, departe. Pare a fi singurul moment din an in care reusesc fara mare efort sa-mi eliberez mintea de orice gand. Pare ca toate energiile negative mi se scurg afara din corp si raman eu cu mine si cu marea cea infinit de mare… Dar eu nu simt ca as fi mica, ba dimpotriva, simt ca as fi una cu marea, cu linia orizontului, cu cerul, cu nisipul.

Momentele acelea le-as pastra pentru eternitate pentru ca doar atunci realizez cel mai bine ca n-as avea nevoie de nimic din toate cate sunt la oras, ca ceea ce ma face fericita e sentimentul pe care il am cand sunt acolo. Sunt eu. Sunt libera. Zambesc.

Fericirea e un zambet din gandurile mele. E despre a fi, a trai si a simti simplu. Despre lucrurile si oamenii care ne reamintesc sa ne intoarcem catre noi, despre ceea ce ne face sa zambim cu sufletul, despre soarele pe care ni-l punem in fiecare dimineata in inima si-n gand. Despre cum sa ne facem ziua de astazi unica, usoara, frumoasa, linistita. Despre cum sa fim liberi. Despre cum sa iubim. Despre cat iubim. Si pe cine.

 

De seara

Be a great friend
Have high hopes
Never give up
I am a surprise
Even for myself
I have
Great expectations
I'll never give up
Always have a back-up plan
Always hope for love,
For the best
Always in love with simple things,
Always say simple words and always
Love truly,
Feel deeply and
Live strong!

Ganduri cu suflet

 

 

Oamenii cu suflet sunt aceia care iti intind o mana fara sa le-o ceri, te imbratiseaza aparent fara nici un motiv pentru ca simt ca ai nevoie de asta ca de aer, te iubesc si rezoneaza cu tine indiferent de starile prin care treci.

Oamenii cu suflet stiu cum sa iubeasca alti oameni  pentru ca au invatat asta de la parintii lor, pentru ca au crescut iubind si au asta in sange. N-ai sa auzi niciodata mizerii din gura lor, n-ai sa-i vezi ca intorc spatele celui aflat in nevoie.

Oamenii cu suflet stiu sa spuna “Multumesc” , “Te rog” si “Imi pare rau”. Stiu sa spuna “Te iubesc” si “Am gresit”. Stiu sa asculte. Stiu sa ierte. Stiu sa consoleze fara sa judece. Fara sa rada de necazul, neputinta sau nestiinta ta. Stiu cand si in ce fel sa te ajute.

Oamenii cu suflet stiu sa planga.

Stiu sa citeasca pe buze si in priviri.

Stiu sa te dojeneasca cu blandete cand gresesti. Si stiu sa-ti spuna exact ce ai nevoie sa auzi cand ai nevoie de o confirmare.

Oamenii cu suflet sunt aceia care au mereu la indemana vorba buna , zambetul si privirea calde.

Oamenii cu suflet nu te critica pentru alegerile pe care le faci, nu te ironizeaza si nici nu te umilesc. Sunt modesti si respectuosi.  Au sufletul simplu si inima deschisa. Te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce ai.

Oamenilor cu suflet le pasa de tine, de tot ce e al tau, de parerea ta.

Sunt aceia care te motiveaza si te insipra prin ceea ce fac, spun sau simt.

Oamenii cu suflet sunt putini. Iti ia timp sa intelegi ca i-ai gasit. Ani intregi. Uneori ii lasi sa-ti scape printre degete de frica gandului ca poate nu sunt exact asa cum ii crezi. Alteori pariezi exact pe cei pe care intuitia ti-a dictat contrariul.

Oamenii cu suflet sunt aceia care simt ca tine, iubesc ca tine, gandesc ca tine, vad ca tine, viseaza ca tine. Mergeti in aceeasi directie, cu aceeasi cadenta. Cand ii gasesti, tine-I aproape. Cand te dezamagesc, pleaca fara sa privesti inapoi. Te-ai inselat!