Tuesday, February 26, 2013

CCL


- Daca maine n-ai mai fi, pentru ce anume ai vrea sa fii tinuta minte? ma intreb si ridic dintr-o spranceana.
- Pai... stai putin...inca n-am facut acel ceva pentru care sa vreau sa fiu tinuta minte...
- Si ce astepti?
Hmm...oare ce astept? Inspiratia? Imboldul?

Cred ca fiecare isi doreste sa faca ceva deosebit, ceva maret in viata cum ar fi sa zboare cu balonul, sa construiasca o troita, sa apara intr-un film, sa cante pe un stadion, sa castige o medalie la Olimpiada sau un premiu cinematografic sau altele si altele. Multi dintre noi nu reusim sa lasam urma care sa conteze, nu pentru ca nu am putea, ci pentru ca nu ne dorim suficient de tare. Si nu ajungem sa ne dorim suficient de tare deoarece punctul de focalizare e in alta parte. 

Nu imi permit sa mai astept. Mi-a mai aparut un rid in coltul ochiului stang. Pe asta n-am cum sa-l sterg. Firul alb din varful fruntii il smulg de fiecare data cand il vad ca iar apare. N-am cum sa mai astept. Timpul trece peste zambetul meu, peste memoria mea, peste ochii tai, peste aerul nostru. Nu vreau sa trec pe-aici fara sa las o urma. Nu vreau sa fiu mica! Vreau sa exist! Si sa cuprind in maxim doua sute cincizeci de pagini tot ce am vazut, auzit, iubit, simtit si n-am uitat inca. 
Doua sute cincizeci de pagini si o viata. Ale mele. Ale lor.


Tuesday, February 5, 2013

Doza de fericire


Primavara mea incepe cand simt miros de lalele. Imi afund nasul in petalele fine si inchid ochii. In secunda urmatoare, simt cum soarele imi incalzeste obrajii si parul si cum vad peste tot flori si verde. Simt cu o asa intensitate incat imi dau lacrimile. Sunt fericita!
Ar trebui sa am in fiecare zi un astfel de exercitiu de imaginatie pentru ca m-as incarca cu mai multa energie pozitiva. Iar daca nu imi iau ragaz sa il am, incerc sa mi-l ofer in realitate.
Mi-am propus sa zambesc si mai mult si sa ma bucur de orice fleac, sa fac eu ziua altora frumoasa si nu sa astept sa mi-o faca altii mie. Am aflat ca mi-e mai bine asa decat sa ma las dusa de griji, frustrari si enervari din te miri ce.
Ce frumoasa este viata mai ales cand esti tanar si te poti misca, poti simti si poti avea libertatea de a alege sa faci ce iti place!
Sa gandim pozitiv! Sa zambim cu toti porii! Sa zambim cu ochii si cu inima!
Mi-e draga varsta pe care o traiesc pentru ca fiecare zi e o revelatie, e o surpriza! Si o primesc cu bucurie si cu dragul de a face cum simt. Si imi sunt dragi oamenii care imi stau aproape cand e bine si cand nu, oamenii care imi impartasesc povesti de viata cu happy-to-be-continued pentru ca la happy-end nu vrem sa ajungem prea curand :).
Am aflat de-a lungul timpului ca, oricat de exagerate sau incredibile ar parea, sunt filme care spun povestile cuiva, ca miracolele se intampla atata vreme cat crezi in ele, ca timpul te rasplateste daca ai rabdare.
 
De ieri port primavara in suflet. Mi-a adus-o cel mai iubit copil din lume cu scantei in ochi si bratele larg deschise. "Te iubesc!", mi-a spus. Si mi-au dat lacrimile de fericire...
 
 
 
 
 

Monday, January 14, 2013

In weekend la Dracu'

Am fost la Dracu' weekendul asta si... mi-a placut! Nu a fost prima data cand am trecut pe acolo, in schimb a fost prima data cand am stat peste noapte. Si a mai fost o premiera: am avut o lectie cu o Printesa. Pare ca vorbesc despre o poveste... ei bine, nu e asa.
Domeniul Dracula Danes, ca despre el vorbesc, se afla la 4 km distanta de Sighisoara pe drumul spre Medias. L-am vizitat de mai multe ori in ultimii ani deoarece e un loc frumos cu un centru ecvestru si o mica ferma de animale. Oamenii sunt deosebit de amabili, restaurantul e dragut, iar la grajduri e o curatenie impecabila.


Printesa din "poveste" este iapa cu care am facut cunostinta in urma cu 4 ani si cu care m-am imprietenit si mai bine zilele trecute cand am avut primele lectii de calarie. A fost o experienta pe masura asteptarilor, ba chiar mai mult, deoarece micul meu Print a vrut si el calare pe calul mic, pe numele sau, poneiul Shakira, cu care s-a plimbat cu mare entuziasm.





Dupa turele de manej calare, am vizitat mica gradina zoologica unde am vazut de la gaini si lame, la vaci scotiene, porcusori vietnamezi si struti. Ne-am zbenguit prin zapada, ne-am dat pe leagan, ne-am incalzit cu o supa gulas la restaurantul de pe domeniu, iar apoi ne-am plimbat prin cetatea Sighisoarei.



E frumoasa cetatea, dar sunt frumoase si imprejurimile pe care le-am vizitat a doua zi: biserica-cetate Biertan si castelul Bethlen din Cris. Peste tot e liniste si aer curat, iar la Hanul Dracula, unde ne-am cazat, n-aveam semnal GSM si nici vorba de Internet Wi-Fi. Dar nici nu le-am dus lipsa. Aici am mancat un mic dejun cu oua si branza de la pasarile si animalele locului, iar cand am intrebat daca ne pot servi cu ceva care nu se gasea in meniu, ni s-a indeplinit dorinta imediat.

Hanul Dracula

Biertan


Castelul
Bethlen din Cris
In cetatea Sighisoarei ne-am simtit ca acasa la cafeneaua Casa Cositorarului unde am mancat tort cu cirese si strudel cu mere, home made, iar gazda e cea mai lenesa pisica pe care am vazut-o vreodata -Vicky :)




Vicky si Micul Print

Concluzia: un final de saptamana excelent chiar daca ne-am dus la Dracu' :) , unde va poftesc sa va opriti si voi data viitoare cand vizitati Sighisoara.
http://dracul.ro/



Friday, January 11, 2013

Si zanele divorteaza


Vai, vai, “Zana” si “Elvis” se despart! Surpriza? Nu cred...

Nu trebuie sa fii conectat la stiri si mondenitati ca sa iti dai seama ca divorturile sunt din ce in ce mai frecvente in zilele noastre si cu atat mai mult in lumea mondena care e mereu sub lupa.

Statistic vorbind, durata medie a unei casnicii la noi in tara este de 13 ani, iar varsta la care romanii divorteaza este de 34-36 de ani.
Nici asta nu e de mirare avand in vedere ca in ziua de azi monogamia nu e pentru toata lumea. Asta pentru ca femeia a evoluat din punct de vedere al educatiei si e capabila sa se intretina singura. Aceleasi statistici spun ca femeile cu studii superioare si barbatii fara facultate divorteaza cel mai repede.

Si inca ne mai intrebam de ce parintii nostri au ajuns sa sarbatoreasca 25-30 de ani de casnicie? Pentru ca rolul primordial al barbatului e sa aduca resurse, iar al femeii sa fie capabila sa se reproduca si sa aiba grija de copii. Astfel ‘’programati’’ si in contextul unei Romaniei comuniste fara acces la informatie, femeile ajunse de la tara in mediul urban, erau mai interesate de un sot care sa le intretina si eventual de un loc sigur de munca (in fabrica) decat de studiile superioare. Faptul ca relatia de cuplu nu era una fericita, conta mai putin.

Ei bine, intre timp lucrurile s-au schimbat vizibil. Femeile independente financiar sunt mai predispuse la divort decat celelalte iar acesta e un argument in plus pentru care afirmam ca monogamia nu e pentru toata lumea. Cata vreme ea se poate intretine singura, de ce ar avea nevoie de un singur partener? Si mai ales de unul infidel, unul violent sau de unul care nu se ridica la nivelul pretentiilor ei?

Allan si Barbara Pease vorbesc in cartea lor “Why men want sex and women need love?” despre faptul ca infidelitatea e parte a comportamentului uman. Hormonul preponderent masculin este testosteronul care incita in mod constant barbatul sa-si caute urmatorul partener. La femei, nivelul acestui hormon creste in jurul varstei de 30 de ani cand natura ii transmite semnalul perpetuarii speciei si, prin urmare, la aceasta varsta femeia este mai predispusa la adulter, spun cei doi autori.

Cum tentatii sunt la tot pasul, e lesne de inteles ca o relatie e dificil de cultivat. Iar casatoria nu trebuie sa fie un “must”, desi majoritatea femeilor o vad astfel. Poate nici macar nu trebuie sa “fie”. De ce sa iti bati capul cu divortul atunci cand relatia nu mai merge, nu mai bine traiesti in “uniune consensuala”? Da, intr-adevar, e foarte frumos sa ai o zi in viata in care sa fii in centrul atentiei si cu rochie de mireasa, dar hai sa nu ne facem din asta un scop in viata! Casatoria nu inseamna neaparat o promisiune de iubire pe viata. E mai mult o forma de constrangere si de limitare a libertatii partenerului. Cel putin, mental. A iubi pe cineva, ar trebui sa fie dincolo de actul de casatorie, dar lucrul asta nu il intelegi la 20 de ani. Il intelegi atunci cand treci prin etapele astea si constati, contrar a ceea ce te-au invat parintii in copilarie, ca nu acesta e scopul vietii tale.

Cu totii evoluam si ne dorim schimbari. Nu mi se pare anormal ca la un moment dat ideile tale despre viata sa nu mai coincida cu cele ale partenerului. Nici adulterul si nici divortul nu mai sunt iesite din comun. De ce sa ne cramponam in idei preconcepute despre zane maritate pe viata? In fond, nimic nu e definitiv pe lumea asta. Cum nu mai crede nimeni in fata care se marita virgina, tot la fel, in curand, nu va mai crede nimeni in casatoria pe viata.

Si apropo de evolutie si de schimbari, “Zana” si “Elvis” si-au anuntat separarea pe Facebook. Nici macar televiziunea nu mai e ce a fost. Stirile in exclusivitate se transmit direct de pe peretii de Facebook ale “vedetelor”. Surpriza? Poate ca da…

Wednesday, January 9, 2013

Ce-ai face daca nu ti-ar mai fi frica?



Buna intrebarea asta. Am vazut-o intr-un articol de-al lui Dragos Bucurenci in revista "The One" si m-a facut sa zambesc. De ce? Pentru ca merge mana in mana cu leitmotivul meu pentru anul acesta: curajul. Si chiar asa: daca nu mi-ar fi frica, ce as face? As putea face orice mi-as pune in minte, as putea chiar sa sar cu parasuta, sa fac bungee jumping, sa imi fac un tatuaj, sa plec in jurul lumii cu bani putini, apoi sa ma stabilesc in tara/insula unde mi-ar placea cel mai tare, musai undeva la caldura.
Dar frica asta, ah frica, ne tine ascunsi in confort, in recurenta habitudinilor de robotei, in lucrurile care presupun riscuri minime. Nimic mai plictisitor!
Si totusi, daca am scoate frica din orice context s-ar crea haos pentru ca fiecare ar face exact ce l-ar taia capul de la cel mai bine intentionate lucruri, la cele mai rele.
Deci ne ramane sa ne imaginam... apoi sa ne facem curaj si sa facem macar unul din lucrurile enumerate la sfarsitul intrebarii. Eu voi incepe cu plecatul, dar nu in jurul lumii, ci undeva pe-aici, pe-aproape :).
 
Dar voi...?