Povesti de viata

O emisiune TV la care ma uit cu placere e 'Oprah'. Aseara, de pilda, am vazut la 'Oprah' ca exista barbati pe lumea asta care au habar cum sa ingrijeasca singuri unul sau noua copii, dupa caz, care au habar cum sa le fie si mama si tata, menajera, bucatareasa si nu in ultimul rand, prieten. Exista barbati pe care soarta i-a nefericit cu pierderea femeii iubite. Doi dintre acestia si-au spus povestea la TV. Pentru ei, fericirea sta in simplul fapt de a-si creste copiii. O bucurie simpla si doua povesti triste dar, totusi, cu final fericit pentru cativa orfani din colturi indepartate ale lumii.

E scurta viata... 'Traieste clipa!' e cel mai bun refren care ar trebui sa ne treaca prin minte zi de zi. Ar trebui sa ne bucuram de lucrurile simple, sa ne bucuram de oamenii cu care am ales sa ne petrecem viata. Ar trebui sa iesim zambind din casa, sa ne sunam parintii mai des, sa incercam sa facem lucruri care ne plac.

Daca ar fi sa tragi linie acum, ai fi multumit de viata ta, de ceea ce ai devenit? Esti multumit de relatia pe care o ai cu parintii tai, cu sotia sau prietena ta? Gandeste-te la asta si nu uita sa-ti traiesti viata din plin!

Ceva pentru mine

As face ceva nou. Mi-as lasa job-ul pe care-l am ca sa fac ce-mi place. As vrea sa cutreier lumea-n lung si-n lat, sa vad locuri despre care am citit sau pe care le-am vazut in filme. Imi plac aventura si neprevazutul. Imi place sa imi placa ce fac.

As vrea sa dansez. Dansul ma energizeaza si ma binedispune. Mi-as lasa job-ul pentru dans.

E frustrant sa te gandesti ca ai vrea sa faci altceva cu viata ta, dar n-ai cum. Cum sa traiesti din asta? Sau cum sa ai curajul sa incepi sa te gandesti ca vrei sa faci altceva? De fapt asta e, n-am curaj. Sau am, dar vine dintr-un impuls de moment. Sau...? Ratiunea imi spune sa stau cuminte si sa-mi vad de treaba pe care stiu sa o fac si din care imi platesc lunar chiria.

Ce scurt e timpul! Am 29 de ani si as face de toate, dar timpul ma strange cu usa. La fel si realitatea. Mie imi place sa visez. La orice. Oricand. Uite, si-acum.

As face ceva pentru mine. Acum. Visez. Orice.

"De profesie, povestitoare"

M-a amuzat foarte tare un tip astazi care m-a intrebat cu tupeu: 'Auzi, esti de profesie povestitoare?' Asta m-a amuzat la culme, mai ales ca, uneori, am un chef nebun de vorbit, si vorbesc si tot vorbesc si imi vine sa nu ma mai opresc... La un moment dat, cand imi dau seama ca sunt la un pas sa sar calul si sa plictisec audienta, tac sau fac o gluma. Si chiar tine treaba.
Azi sunt povestitoare, ma simt bine si am o pofta nebuna de viata. Singurul lucru care ma deranjeaza e ca ziua e prea scurta. 24 de ore nu-mi ajung sa fac tot ce mi-as dori. Timpul trece si, parca, ma simt tot mai tanara, chiar daca in buletin scrie altceva care se inmulteste cu fiecare an ce trece. Ma sperie batranetea si neputinta. As vrea sa raman mereu tanara si zburdalnica. Ca acum!

From Malta, with nerv

M-am intors din Malta in urma cu o saptamana. Nu am nici o poza. Nu pentru ca n-am facut, ci pentru ca atat de atat de mult mi-am dorit sa scap de aparatul meu foto, incat chiar am scapat in cele din urma. Cum? L-am pierdut! Ba nu, l-am uitat pe o banca, in Valleta! Atat de mult m-a batut soarele-n cap, incat am uitat complet ca am un aparat foto in grija, cu patru sute de poze proaspete in el. Malta e... Malta. N-am nimic de spus despre insulita asta din Mediterana decat ca mi-as fi putut petrece concediul in alta parte. Poate de aia am si pierdut pozele. Ca sa nu mai vada si altii ce e de nevazut: muuult soare, iarba foaaarte uscata, mare, stanci, mancare de iepure, pastizzi, Laguna Albastra, oameni arsi de soare, autobuze funny, multe pisici. Ah! Mai trebuie mentionat domnul pilot de la Ryanair care a trantit efectiv avionul pe pista, la aterizare. ca sa fie putin mai palpitant, probabil. In rest... sanatate si voie buna! Cu asta am revenit, de luni, la serviciu.

Funduri goale, pusti, pistoale :-))

Ma simt agasata de fetele care se plimba in fundul gol, fara nici o inhibitie, in vestiarul salii de sport la care ma duc. Sunt anumite momente cand, oriunde as intoarce capul, vad cate un fund sau un san, doi, trei descoperiti. Pot sa inteleg asta, pana la un punct. Una dintre gagicile astea facea dus azi fara sa fi tras draperia de la cabina de dus. Mi s-a parut aiurea sa ma tot uit in pamant (stanga, nuduri, dreapta, nuduri, remember?) ca sa nu aiba nimeni senzatia de disconfort. La un moment dat am fost nevoita sa ma inghesui intr-un colt al vestiarului ca sa aiba, aceeasi tipa cu draperia, loc sa ajunga la lucrurile ei. Si se tot apropia, iar eu ma faceam tot mai mica, si mai mica, si mai si mai mica... Oara barbatii se falfaie la fel in vestiarele lor? Oare se simt confortabil privind alti barbati in toata goliciunea lor? Mai vad persoane infasurate in prosoape, care trec prin sala de forta si cea de gimnastica pentru a ajunge la sauna sau masaj. Sala de sport e, de fapt, o comunitate de trupuri (semi) dezgolite si transpirate. Fiecare zambeste frumos si inocent catre fiecare si isi vede de treaba lui. Iar eu observ.