Deseori imi imaginez ca viata e
in alta parte. Se traieste in natura, in bataia vantului, pe malul marii sau in
campurile cu lavanda de la tara. Inchid ochii si imi imaginez cum alerg in
picioarele goale printre tufele lila. Si cum gust cu mare pofta dintr-un borcan
de “confiture” de piersici. Zambesc din toti porii si ma arunc pe spate, in
iarba. Ascult vantul cum imi trece prin par si albinele care zumzaie in jur.
Asa visez eu raiul: un val de fericire care ma plesneste din toate unghiurile.
Alta data ma vad zburdand printre
randurile de vie unde miroase a must si a toamna. Ma joc de-a v-ati ascunselea
cu cineva drag, iar cainele casei alearga dupa mine. Fericirea imi flutura-n
plete. Are un iz de struguri negri si de soare cald de septembrie. Cand obosesc,
ma asez pe o patura in carouri sa-mi trag sufletul si apoi musc dintr-o bagheta crocanta. Fericirea
ma cuprinde de la spate si ma tine strans legata de ea.
In alta zi imi asez cuminte
talpile pe o plaja si astept sa ma ude marea. Si cand asta se va fi intamplat,
o iau la goana printre valurile sparte-n mal si rad cu toata fiinta. Fericirea
are un miros sarat si imi mangaie consecvent timpanele. Ma tolanesc, apoi, cu
parul ud pe nisip citind o carte. Musc cu nesat dintr-o pralina. Fericirea are
gust de caramel sarat…
