28 iunie

Astazi m-am trezit depresiva. In ciuda soarelui care imi bate in geam si care, de obicei, ma face sa fiu optimista. Sunt intoarsa pe dos si stiu de ce. Iubitul meu spune ca plang degeaba. Eu spun ca plansul asta dis-de-dimineata ma face sa ma descarc de energia negativa. De obicei sunt optimista si incerc sa fac tot ce pot ca lucrurile sa iasa bine. Poate tocmai asta e problema, ca ma consum prea mult. Prea despic firul in patru. Prea vreau sa iasa intotdeauna lucrurile cum m-am gandit eu. Si bineinteles ca asta nu se poate. Azi asa, maine asa… si ma trezesc intr-o zi frumoasa ca asta ca sunt obosita si n-am chef de absolut nimic. Vreau o pauza. Vreau sa dorm si sa visez cum visele mele devin realitate, cum totul va fi bine in curand. Uneori as avea nevoie de cineva sa ma puna inapoi pe sine si sa-mi arate drumul pe care s-o iau. Am obosit sa imi fac planuri suprarealiste. Vreau chestii concrete.

Cred ca singurul lucru care m-ar domoli acum ar fi sa prepar un desert. One of my favorites: chocolate soufflé. Imi place orice desert care contine ciocolata. Desi, recunosc, ma cam gandesc ca pentru ciocolata aia trebuie sa fac nu stiu cati kilometric pe bicicleta sau sa alerg pe banda la sala. Am ajuns sa am si eu obsesia kilogramelor…

.........................................................................

Si cum ma gandeam eu la desert si apoi la bicicleta, a venit si ideea salvatoare: o plimbare de 15 km pe bici. Ce e drept, ideea nu a fost a mea, dar la asta sunt buni prietenii J .

 

Si uite cum ziua mea inceputa prost a luat alta turnura: eu, singura, in soarele amiezii, pedaland lejer spre satucul unde ma astepta prietena mea cu…pranzul. Fara desert. Dar cu buna dispozitie si mancare buna. Iar pentru ca ziua sa se incheie bine, ne-am pus la punct si am plecat spre centrul orasului. Ca fetele.

Reset. Carpe diem!

Sunt lucruri care se intampla pe neasteptate si care iti pot schimba viata intr-o secunda. In bine sau intr-o lunga serie de intrebari la care nu stii ce sa raspunzi. Te trezesti binedispus dimineata, cu un plan de atac al zilei in curs si, intr-o clipa, un telefon ti-a spulberat linistea. Ai nevoie de un nou plan si de un prieten. Intotdeauna. Prietenul care iti imprumuta ceva, te duce undeva sau care, pur si simplu, te asculta. Te lasa sa plangi si apoi te incurajeaza. Sau nu spune nimic, ci doar te ia in brate. Si, astfel, problema sau suferinta ta, devine si a lui. Uneori iti face bine sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva pentru ca mintea ta nu mai e limpede. Si atunci il lasi pe el sa vorbeasca.

Uneori afli ca ceea ce ai stiut o viata intreaga este gresit. Ca cineva despre care ai fi bagat mana in foc ca nu te va dezamagi niciodata, tocmai a facut-o. Sau, dimpotriva, ca cineva despre care iti formasei o parere indoielnica, se dovedeste a fi cu totul diferit de imaginea din mintea ta. Totul se poate schimba cand te regasesti in situatii limita sau, dimpotriva, la un pahar de apa, in liniste. Interesant te joaca viata. Cred ca niciodata nu vom fi siguri de nimic. Totul se schimba o data cu tine… Cu timpul care trece si care te face sa devii mai intelept pentru ca treci prin fel de fel de situatii care nu au cum sa te lase sa fii la fel…

La 20 de ani esti, intr-adevar, tanar si nelinistit. Faci lucrurile precipitat si iei viata in joaca. Esti superficial si n-ai timp de nimic. La 30 incepi sa cantaresti mai bine lucrurile si cuvintele inainte sa-ti iasa pe gura. Chiar daca uneori te ia valul.

Din pacate, unele lucruri raman nespuse, iar ocazia de a le spune nu se va mai ivi niciodata. De asta s-a inventat dictonul “Carpe diem!” Maine poti sa fii sau sa nu mai fii. Si atunci cineva si-ar dori sa existe butonul “Reset” sa te intorci si sa-ti spuna ce nu a avut curaj sa-ti spuna niciodata. Chiar daca asta ar fi ultimul lucru pe care l-ar face.

Reset e doar un buton virtual. Carpe diem e acum! Pune mana pe telefon si suna-i pe cei dragi si spune-le ca tii la ei. Oricat de greu ti-ar fi sau oricat ciudat ti s-ar parea ca suna din gura ta! Strange-i puternic in brate pentru ca s-ar putea sa fie ultima data!

Socoteala de-acasa e una, cea din targ e cu totul altceva

Am terminat Facultatea de Citit Romane si n-am facut-o pentru a deveni profesor sau altceva in domeniu, ci pentru ca asta mi-a placut sa fac si pentru ca trebuia sa fiu si eu in rand cu lumea. Acum, dupa aproape zece ani, ma redescopar si imi dau seama ca bucuria mea e, de fapt, bucataria :)
Daca mi-ar fi zis mama cand aveam optispe ani sa ma fac bucatar sef, i-as fi ras in nas. Acum, insa, m-as bucura enorm sa am ocazia sa invat si sa perfectionez ce ma intereseaza: deserturile. Si nu oriunde, ci intr-un institut culinar. Si nu in Romania, ci undeva in Europa. Pentru asta am nevoie de curaj si o bursa deoarece cursurile de profil costa mii de euro de care nu dispun.
E interesant cum te joaca viata. In adolescenta esti prea necopt sa realizezi de unul singur pe ce drum sa o apuci. Eventual o apuci pe drumul pe care ti-l arata parintii si pe care crezi ca-l doresti. Pe mine m-au lasat sa fac ce vreau, ce-mi place, si bine-au facut! Doar ca ce credeam eu ca-mi place nu avea sa ma duca spre pensie. Si, uite asa, din job in job, din sotie si mama full time, am ajuns si bucatar-patiser, part-time, acasa. Si I love it! Doar ca vreau sa impart asta cu ceilalti. O fac, dar in cadru restrans. And I want more!
Daca citeste cineva asta si a facut un curs in domeniu sau are vreun sfat, vreo recomandare, cu bucurie il accept.

Facebook this, facebook that

Ma intreb daca s-a inventat terapia anti-facebook in America pentru ca aia inventeaza terapii anti-ce-nu-ti-trece-prin-cap. O data ce ti-ai facut cont pe Facebook si te pune Aghiuta sa te uiti o data - de doua ori ce se intampla pe peretii oamenilor, nu mai ai scapare. Te-a prins! Eu sunt una dintre persoanele ''feisbuc addicted''. Chiar daca nu vreau, ma uit pe pereti sa vad ce mai e nou, cine pe unde se mai plimba, cine cu cine se cunoaste etc. Sunt chestii care ma fac sa-mi pierd vremea si-mi distrag atentia de la lucrurile cu adevarat importante. Pe de alta parte, se intampla sa afli si lucruri utile daca esti parte a unor grupuri interesante sau esti abonat la ziare/bloguri/magazine/bucatarii s.a.m.d care chiar conteaza pentru tine.

Nici nu mai stiu de ce mi-am facut cont pe FB, dar nu-mi pare rau. M-am ''reconectat" cu vechi prieteni de care nu mai stiam nimic si incep sa capat curaj sa prind aripi in directia in care mi-am dat seama ca as vrea s-o apuc. Dar, despre asta nu vorbesc acum pentru ca e prea devreme si sunt prea multe necunoscute.

Anyway, se intampla sa afli multe de pe FB, inainte sa afli face-to-face de la persoanele in cauza. FB asta e un fel de ''radio sant'' sau ''vecina barfitoare". Daca vrei sa afli orice despre oricine, afli imediat. Chiar daca nu esti ''prieten'' cu individul. Gasesti prieteni comuni si cumva-cumva tot afli. Problema e cand vrei sa nu afle altii nimic despre tine, dupa ce ai fost gura sparta si ti-ai pus la status ''in a relationship cu X'' si apoi, dintr-o data, esti ''single'', te bombardeaza lumea cu mesaje, sms-uri, telefoane despre ''cum?''si ''da' de ce?'' Ai fi preferat sa nu fi ''single'' si pe FB, dar, celalalt te-a sters deja din lista de prieteni si nu mai poti sa te ascunzi. Pff... mai bine ramai discret in toate privintele, mai bine nu-ti expui viata pe wall si, daca vrei sa FB this, FB that, do it, dar cu mare bagare de seama.

Si, serios acum, or exista terapeuti anti-FB? Or exista indivizi atat de ahtiati dupa FB incat nu se mai pot lasa decat cu terapie? Si oare va exista un moment in care FB va inceta sa mai prezinte atata interes? Eu zic ca nu, cata vreme oamenii sunt curiosi la ce face capra vecinului, iar capra vecinului nu inceteaza nici ea sa le dea subiecte de discutie...

Do you...tango?

Ah, ce dans minunat, tangoul argentinian! Cata pasiune si senzualitate! Cat 'feeling', cata intensitate! Tangoul e erotic, un erotism cu 'nerv' latin.
Mmm...Beautiful!
Just watch this and then... tango, cu cine vreti voi!

http://www.youtube.com/watch?v=ic4PQ-tnwJw