Religulous

Am vazut de curand filmul documentar 'Religulous'. Pentru cei care cred in Dumnezeu, filmul e o blasfemie, pentru ceilalti, e comedie. Pentru mine a fost o ora jumatate de portie de ras.

Despre ce e vorba? Un individ pe nume Bill Maher face turul Americii, cu escale la Vatican si in alte parti ale Europei, pentru a intervieva diversi insi, crestini, evrei, musulmani, pe tema religiei, a lui Isus, a Bibliei etc. Intrebarile sunt simple: 'Crezi in Isus?' 'De unde stii ca El exista?' Pentru Maher, Biblia este o poveste care incepe cu un sarpe vorbitor care atrage in pacat o tipa (Eva). Se intreaba Maher, cum sa crezi o poveste despre un sarpe vorbitor? Sa fim seriosi!

Trebuie musai sa vezi filmul. Te face sa-ti pui intrebari. Dar nu e pentru oricine. De exemplu, daca i l-as arata mamei, ar zice ca m-am lepadat de tot de cele sfinte. Cum sa pui la indoiala un asemenea fapt? Bineinteles ca Isus exista. De ce s-au construit pe lumea asta atatea biserici, de ce se sarbatoreste Craciunul si Pastele? Asta e mama mea: o crestina convinsa. Si pe mine m-a crescut in acelasi spirit: sa mergi duminica la biserica, sa te inchini la icoane, sa tii post, sa-ti faci seara rugaciunea... Si am facut toate astea pana am terminat liceul, cand, dupa nopti de sambata de petreceri, cine mai era in stare de mers a doua zi la biserica? Eventual, la after party! Eram destul de mare incat mama sa nu ma mai ia cu forta duminica, din pat, sa ma duca la slujba. Si apoi, daca te duci doar ca sa te duci, mai bine stai acasa. De la un moment dat, am inceput sa merg la biserica doar de Paste sau la cate o nunta sau botez. In ultimii ani nici macar de Paste n-am mai ajuns. Mama e dezamagita si imi tine tot timpul teorii despre cum credinta te ajuta si rugaciunea la fel. Ce-i drept ca, la nevoie, zic o rugaciune sau mai fac o cruce, dar nu pot spune ca sunt o credincioasa sau o atee convinsa. Prefer sa nu comentez. Oricum, subiectul e motiv de cearta de fiecare data cand ma intalnesc cu mama (adica de doua ori pe an). Ea tine mortis la toate traditiile si credintele din stramosi, eu nu stiu cum sa evit subiectele si sa o fac sa inteleaga ca pentru mine nu reprezinta mare lucru. Uneori, dar cu greu, cedez, de dragul ei, dar data viitoare o vom lua de la capat.

Nu poti sa-i schimbi parerea unui om care o viata intreaga a crezut in ceva. Ar insemna sa-i zdruncini din temelii esenta vietii lui. Daca cineva ar veni azi cu argumente clare (daca mai e nevoie) ca Dumnezeu nu exista, s-ar porni o revolutie. Asa e facuta lumea, sa creada in ceva: in Dumnezeu, intr-un talisman norocos, in Mama Omida s.a.m.d. Nu poti sa vii sa-i iei omului baza credintei lui. Il lasi in pace si-ti vezi de treaba, daca nu vrei sa te pui rau cu el.

Concluzia filmului, s-o traga fiecare, discutii pe tema asta ar fi nenumarate si interminabile. Eu ma opresc aici.

Enjoy!

Tara lui Papura Voda

Imi pare rau ca traiesc in Romania si ca n-am avut destul curaj, acum cativa ani, sa-mi fac valiza si s-o iau, la picior, peste granita. Nici acum nu e tarziu, dar lucruri noi si frumoase au aparut la orizont si, peste putin timp, le voi cunoaste mai indeaproape. Cu alte cuvinte, o sa apara o mica minune in viata noastra, in curand...
Din pacate, sunt una dintre 'mamicutele' care au ne-norocul sa fie la mila unor indivizi care nu-si vad decat propriile interese. M-am saturat sa ma uit la tot felul de talk showuri unde se discuta si se tot discuta despre pensii, despre salarii, despre indemnizatii reduse, despre somaj etc, in timp ce romanul de rand se multumeste sa spuna ca 'ce-o fi o fi' sau 'cum va vrea Dumnezeu'. Oare pana cand vom mai inghiti fel si fel de mizerii si de ce naiba n-avem curajul sa iesim in strada, 'cata frunza, cata iarba', sa ne aparam drepturile? E trist ce se intampla: mamici care vor sa li se provoace nasterea anul asta pentru a beneficia de legea actuala, pensionari care nu pot iesi sa protesteze din cauza conditiilor meteo anuntate... Am senzatia ca joc intr-un film groaznic. Nu sunt pesimista din fire, dar, realitatea ma face sa fiu astfel si ma face sa imi doresc altceva pentru copilul meu. De asta o sa reconsider optiunile pe care le am, o sa impachetez tot si o sa-mi iau talpasita. Cu sot, cu copil si cu regretul ca nu voi putea imbatrani frumos in aceasta tara.
Inchei cu un citat auzit la un post de radio in urma cu muuulti ani: "Romania, te iubesc, ca ca tine nu gasesc!"

Pe-un picior de... VAAAI!!!

Viata e un fel de nisip miscator: daca nu esti atent pe unde calci, s-ar putea sa te scufunzi. Nisipul asta te pacaleste; poti avea senzatia ca stii pe unde si pe ce pui piciorul, dar... surpriza! Eu invat in fiecare zi sa ma detasez de anumite lucruri sau persoane. Vreau sa-mi pastrez picioarele pe pamant sigur si asta e posibil daca imi pastrez mintea limpede si daca analizez lucrurile si oamenii 'la rece'. E foarte usor sa te lasi prins in ideea ca traiesti intr-un vis frumos, ca ai gasit comoara de la capatul curcubeului sau pe Fat-Frumos cu stea in frunte. Daca crezi ca toate iti merg bine, inseamna ca ar fi timpul sa te trezesti. Nu exista treaba asta. Intotdeauna se va gasi ceva sau cineva care sa te dezamageasca. Si o patesti de la cine sau cand te astepti cel mai putin. Iar senzatia de dupa, e asemeni unui dus rece, dar rece rau. Asa ca, sfatul meu prietenesc e "Mai bine pastrezi distanta si ingrijeste-te mai mult de tine!" Pentru orice eventualitate...

...

Cred ca cel mai frica pe lumea asta imi este sa nu ii pierd pe cei dragi. De multe ori ma gandesc la asta si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mai rau imi fac. De fiecare data cand suna la telefon cate o ruda de la tara imi fac cel putin un scenariu de groaza inainte sa raspund. Buni a mea are putin peste 87 de ani. E o femeie care a suferit o viata intreaga din cauza copiilor, o femeie simpla si cu frica lui Dumnezeu. Imi e tare draga, din multe motive, dar si pentru ca e singura pe care o mai am. Buni a mea e o buni care ma surpirnde. Dupa optzecisiceva de ani a descoperit tehnologia. Poate alti bunici au descoperit-o mai de mult, dar buni a mea e fenomenala. Niciodata n-a interesat-o televizorul sau radioul. Nu a avut niciodata asa ceva pe motiv ca o durea capul de la atata zgomot. Ei bine, la varsta asta si-a dorit un telefon mobil pe care l-a si primit. Iar acum, roaga vecinii sa-i cumpere de la oras cate o cartela reincarcabila ca sa mai vorbeasca si ea cu nepotii si copiii. Intr-o zi m-a sunat sa-mi spuna ca mai are cateva minute neconsumate pe cartela si a vrut sa stie ce mai fac. Buni a mea locuieste departe, in inima Moldovei, unde nici macar transportul in comun nu circula. Nu mai vorbim de televiziune prin cablu sau telefonie fixa. De asta ma surprinde, ca dupa ani intregi de singuratate, si-a dorit un telefon. Si, mai nou, un televizor. Are ani multi, dar e cu mintea limpede. Si sper sa o mai tina mintea si inima mult timp de-acum incolo.
Astea sunt singurele lucruri care conteaza: familia si sa stii cum sa pastrezi frumoase relatiile cu ai tai. Daca nu le ai, esti gol pe dinauntru. Prietenii vin si pleaca, nevestele, barbatii, la fel. Dar intotdeauna va fi mama, tata, sora, fratele sau buni langa tine, sa te iubeasca neconditionat, sa te sustina indiferent ce ai face.

Somn usor, vise placute, puricii sa va sarute :-)!

"Dear Mama"

Dear mama,
Acum muuuulti ani, de 8 martie iti cantam "Soarele de dimineata, te aduce-n calea mea, si-ti doresc, mamico, draga, fericire-n viata ta..." Eram un copil rasfatat si fericit. N-am putut sa uit versurile astea. N-am putut sa uit nici cum tata m-a pus sa cant cantecelul asta pentru ca sa imi inregistreze vocea pe o caseta, la vechiul nostru casetofon. Nu eram familia perfecta, dar v-am iubit pe amandoi. Pana la sfarsit. Pe el, pana la sfarsitul de acum patru ani. Pe tine, pana la sfarsitul de peste milioane de ani.
Azi este ziua in care ar fi trebuit sa te sarbatorim cu flori si bucurie. Si imi pare rau ca nu se poate sa fie o zi a reintalnirii, asa cum mi-o imaginasem si imi planuisem zile in sir. As vrea, totusi, sa stii ca ma gandesc la tine si as vrea sa-ti mai spun ca nu exista mama mai minunata pe lumea asta decat tine. Pentru ca esti a mea! Si iti multumesc ca existi, ca m-ai crescut, ca m-ai iubit neconditionat, ca m-ai trimis la scoala, ca mi-ai facut cadou acum muuulti ani, o sora. Sa ne traiesti muuult si frumos!!!
Cu drag,
Lorelei