Imi place sa am in jurul meu oameni care ma inspira. Oameni care au asa o doza de optimism si de bunadipozitie molipsitoare. Oameni cu care, daca vorbesti, iti transmit energie pozitiva si senzatia ca poti sa faci orice.
Azi mi-am dat seama, inca o data, ca nu pot sa am respect fata de cei care nu se respecta pe ei insisi si nici nu ma simt bine intre oameni mediocri din toate punctele de vedere, de la aspect fizic, la gandire. Pur si simplu nu mai am rabdare sa ascult ineptii sau sa vad, spre exemplu, burti.
Am vrut musai sa merg la piscina azi si m-am dus. Si-am vazut barbati cu burti de nu puteau respira de ele... Care mai in varsta, care mai tinerei... burti de gravide in 9 luni! Si nu exagerez, ca eu stiu cum e. Si e al dracului de greu sa cari o ditamai burta dupa tine! Nu poti sa faci nimic din cauza ei: te misti greu, te apleci greu, mainile iti sunt mai scurte incercand sa ajungi cumva la pamant sa-ti tragi o gheata in picior. E ca un pietroi pe care-l ai la purtator. Eu am purtat cu drag "pietroiul" in lunile de sarcina pentru ca stiam ca e o chestie temporara. Dupa ce avea sa iasa bebe de acolo, burta avea sa dispara. Si dusa a fost, dar in timp si cu ceva efort. Putina miscare si dieta nu strica nimanui.
Dar romanul inca are in sange treaba cu mancatul mult si gras - porc sa fie! - ceafa, mici si cartofi prajiti. Ma intreb cati dintre noi n-au zilele astea in frigidere sarmale, salate cu maioneza, oua cu maioneza, piftii, carnati, jumari si cel putin 2 feluri de prajituri.
Nici asta nu pot sa inteleg: de ce se gateste exagerat de sarbatori? De ce avem senzatia ca nu e sarbatoare daca nu avem 4 feluri de aperitive pe masa, 4 feluri diferite la felul principal si inca cateva la desert? Chiar nu ne putem scoate din vene cultura asta a exagerarii?
Pentru mine, noul an vine cu dorinte noi. Iar unele dintre ele tin si de gatit, dar si de sport in egala masura. Apropo de sport si de oameni care ma inspira, la sala de sport pe care o frecventez vad de ani de zile o doamna de peste 60 de ani care face aerobic cot la cot cu tinerelele. A fost o vreme cand mergea zilnic cateva ore bune la aerobic. Nu stiu cum o cheama sau care e povestea ei, dar pentru mine e ''bunica Rambo''. Pe ea nu o doboara varsta. Important e cum ii e spiritul. Si o vad mereu vesela, mereu motivata sa duca la bun sfarsit exercitiile.
Despre asta e vorba in viata mea: despre energie, tinerete si oameni frumosi in toate aspectele. Despre dialoguri constructive. Despre inspiratie.
Va pup! Un an nou cu lucruri frumoase va doresc!
Dar romanul inca are in sange treaba cu mancatul mult si gras - porc sa fie! - ceafa, mici si cartofi prajiti. Ma intreb cati dintre noi n-au zilele astea in frigidere sarmale, salate cu maioneza, oua cu maioneza, piftii, carnati, jumari si cel putin 2 feluri de prajituri.
Nici asta nu pot sa inteleg: de ce se gateste exagerat de sarbatori? De ce avem senzatia ca nu e sarbatoare daca nu avem 4 feluri de aperitive pe masa, 4 feluri diferite la felul principal si inca cateva la desert? Chiar nu ne putem scoate din vene cultura asta a exagerarii?
Pentru mine, noul an vine cu dorinte noi. Iar unele dintre ele tin si de gatit, dar si de sport in egala masura. Apropo de sport si de oameni care ma inspira, la sala de sport pe care o frecventez vad de ani de zile o doamna de peste 60 de ani care face aerobic cot la cot cu tinerelele. A fost o vreme cand mergea zilnic cateva ore bune la aerobic. Nu stiu cum o cheama sau care e povestea ei, dar pentru mine e ''bunica Rambo''. Pe ea nu o doboara varsta. Important e cum ii e spiritul. Si o vad mereu vesela, mereu motivata sa duca la bun sfarsit exercitiile.
Despre asta e vorba in viata mea: despre energie, tinerete si oameni frumosi in toate aspectele. Despre dialoguri constructive. Despre inspiratie.
Va pup! Un an nou cu lucruri frumoase va doresc!
No comments:
Post a Comment