Omul, animal social?

Pai, da! Eram intr-o seara la un suc cu niste prieteni. Muzica din bar era tare, iar noi ne uitam unii la altii dand din cap in ritmul muzicii. Cu toate astea, ne puteam intelege, daca ne straduiam sa gasim ceva subiecte de conversatie. Dar... conexiunile dintre noi dadeau erori... Nu aveam nimic de intrebat, nimic de vorbit. Si atunci mi-am pus intrebarea: noi mai avem ceva in comun? Sau iesim impreuna sa bem ceva, sa mancam ceva, doar din nevoia de a evada dintre cei patru pereti ai rutinei? Apoi, plecam acasa fara sa simtim ca seara a adaugat valoare zilei care tocmai s-a incheiat. Totusi, vom mai iesi si alta data, poate vom avea mai multe lucruri de povestit, de pus tara la cale, de intors Actualitatile pe fata si pe dos. Sau poate nu. Poate ne vom rezuma la dat din cap, la mers impreuna la mall si ... atat. Doar pentru ca nu vrem sa stam singuri, nu vrem sa mancam singuri, nu vrem sa ne uitam la filme singuri, nu vrem sa ne relaxam singuri. Intotdeauna vom avea nevoie de cineva pe care sa sunam, cu care sa impartim o cafea in centru, de cineva care sa ne faca tema la matematica, sa ne imprumute masina, o poseta sau 50 lei. Pentru ca suntem animale sociale prin definitie.
Asta imi trecea prin cap in seara cu pricina. Singura mea framantare, in zarva respectiva, era ca nu mai stiam cine spusese asta. Dar am aflat :)