HUO!!!

Pe la noi se poarta mitocanismul. La greu! Bineinteles, nu e o noutate, dar ma minunez cat de des dau peste mitocani. Din aceasta specie care, din pacate, nu e pe cale de disparitie, fac parte soferii, mai ales de camioane si de transport in comun, si paznicii. In decursul unei saptamani am avut de-a face cu ambii reprezentanti ai acestei categorii. Unul, paznic de spital, celalalt, sofer de autobuz. Autobuzul care ma aduce de la serviciu. Zi de zi. Intodeauna acelasi autobuz, intotdeauna acelasi sofer. Si, de cele mai multe ori, demonstreaza cu succes ca nu degeaba poarta stampila de mare mitocan. Nici nu ii trebuie cine stie ce motive sa iti inchida usa in nas, dimineata, in statie, sa vorbeasca urat sau sa opreasca la urmatoarea statie decat cea la care ai vrut sa cobori. Doar nu credeai ca el opreste in fiecare statie daca vremea e urata! Il intrebi, politicos, unde binevoieste 'domnia sa' sa opreasca pentru a cobori si tu din bus, iar raspunsul vine sec: "La urmatoarea!" Nestiind ce inseamna "urmatoarea "in creierul lui minuscul, intrebi: "Care este urmatoarea statie?" La care 'mnealui raspunde la fel de sec: "Urmatoarea e urmatoarea!" Am tras adaaanc aer in piept ca sa nu ma enervez si l-am facut nesimtit. Macar cu atata satisfactie sa plec si eu spre casa, ce Dumnezeu! Il lasi in plata Domnului o data, iti zici si a doua oara ca nu-ti pui mintea cu idiotii , dar pana la urma nu rezisti si trebuie sa-i spui si tu ceva.

Exemplarul de la usa spitaluilui, pesemne ca se plictisea si, tocmai cu mine s-a gasit sa-si dezmorteasca neuronul din nimicul pe care-l facea. Dupa ce m-a intampinat cu un "E tarziu" si "Vedeti ca murdariti gresia proaspat spalata" m-a intrebat cu tupeu ce am facut toata ziua de n-am venit in timpul oreleor de vizita la pacienta pe care doream sa o vad. I-am raspuns frumos o data, i-am raspuns frumos si a doua oara, dar la un asemenea tupeu i-am raspuns si eu pe acelasi ton pe care mi-a vorbit si el.

Deci, pleci frumusel de acasa sau de la serviciu, binedispus si cu pofta de viata si iti strica ziua un imbecil care cauta cu indarjire "prishina di bataii", cum se spune prin Moldova. De ce mama naibii dau tot timpul peste frustrati dintr-astia? De ce nu pot si ei sa lase dracului orgoliul prostesc la o parte si sa iti raspunda zambind, politicos: "Imi pare rau, nu va pot lasa sa intrati deoarece ati venit la ora nepotrivita." Mare greu o fi! Autoritatea numai prin insulte si obraznicii se poate arata pe la noi. Cand intalnesc o persoana manierata ma intreb daca vad si daca aud bine. Dar astea sunt rara avis. Tara defileaza cu idioti. Astia ne mananca zilele! Si, din pacate, exemplare sunt nenumarate. HUOOO!!!