Suntem tampiti!

Am ajuns a nu stiu cata oara la concluzia ca suntem o generatie de idioti care muncesc pe rupte, 10 ore pe zi la serviciu si inca vreo 2-3 de acasa. Doar ti-a dat firma laptop si TREBUIE sa termini un raport, doua, sa trimiti mailuri si sa mai dai telefoane si cand ajungi acasa. Cand ai pus mana pe jobul asta, ti-ai zis ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior; este ceea ce ti-ai dorit: un salariu bun, o masina de serviciu (in cazurile fericite), telefon de serviciu si laptop. De fapt, toate astea nu sunt ‘bonusuri’, ci sunt instrumentele firmei care au ca scop sa te exploateze la maxim, iar tu sa ai iluzia ca esti multumit. Imi dau seama ca nu ne mai ramane timp pentru noi. Suntem in permanenta prea ocupati cu munca, suntem in asa hal de stresati incat visam noaptea fisiere si rapoarte. Am o prietena care nu face copii din cauza ca nu are timp. N-are timp sa se concentreze la asta, n-are timp sa se relaxeze. Iar asta imi aminteste de un text care circula pe net, la un moment dat, despre o tipa care isi tot facea teste de sarcina si se supara ca ieseau negative pana cand si-a dat seama ca n-a mai facut sex in ultima luna si ca n-ar avea cum sa fie insarcinata. Exact asa am ajuns ! Sa ne planificam zilele de facut sex. O sa ajungem sa ne punem remindere pe telefon sau sa setam appointements in Outlook cu prietenul sau sotul pentru asta. Suntem niste tampiti ! Am uitat sa TRAIM. Am ajuns niste robotei setati sa mergem ca pe sine pana la serviciu si inapoi, iar in week-end sa ne facem aprovizionarea de la supermarcheturi ca sa avem ce manca. Cam la asta se rezuma toata distractia. Probabil la 60 de ani o sa ne dam seama ca ne-am irosit tineretea stand la serviciu in loc sa ne bucuram de viata si de familie. Si pentru ce ? Nu o sa ne faca nimeni statuie ca am stat ore in sir cu nasul in treburi de serviciu, ca ne-am mancat nervii si ne-am tocit pantofii pe acolo, nu ne apreciaza nimeni mai mult pentru asta. Ba, dimpotriva, ne trezim ca suntem dati, elegant, la o parte. Si, revin la intrebarea, de ce trebuie sa fim mereu intre doua dead-line-uri ? Si pana cand ? Probabil pana ajungem la dead-end…