Magic happens when you begin being yourself

L-am intrebat pe unul dintre prietenii mei de ce nu mai scrie. A stat putin pe ganduri apoi mi-a raspuns scurt: "Pentru ca nu mai sunt povesti." Cum adica nu mai sunt povesti? Dar tu si gasca in ce fel de povesti traiti? Pai aia pe care o traiesc majoritatea oamenilor, penduland intre opt-zece-doispe ore la serviciu, casa, copii si o iesire cu prietenii, din cand in cand, la o aniversare sau un botez. Apoi, fiecare pleaca acasa si isi tese povestea lui.

Fix scenariul asta ni-l imaginam cand eram mici si visam sa fim adulti. Visam ca o sa avem o viata plictisitoare, plina de datorii la banci si indatoriri casnice in care uitam sa mai fim NOI. Cand se intampla cate o sarbatorire intre prieteni, ne vedem scapati de acasa ca si cainele din cusca si incercam sa umplem o noapte cu tot ceea ce n-am facut tot anul. Scenariul asta este gresit, iar filmul ar trebui sa fie altul, cu un scenariu scris din suflet. 

Te invit sa reflectezi la urmatoarele lucruri: gandeste-te cum ti-e dor sa fii! Gandeste-te care au fost momentele cele mai frumoase din viata ta, in care te-ai simtit liber si fericit. Si cum poti sa ajungi din nou la ele? Ce trebuie sa schimbi in viata ta de acum pentru a te simti din nou liber si fericit?

Din experienta proprie spun ca schimbarea vine dinauntru, dupa o discutie serioasa, ochi in ochi, a mea cu mine, in care recunosc, independent de sentimente de vina sau frustrare, ce anume as vrea sa fac si cu cine as vrea sa ma insotesc, sa-mi aduc aminte la cum visam ca o sa fiu cand voi fi mare. Ce imi doream cel mai mult sa fac si nu aveam puterea de decizie sau posibilitatea fizica de a face?

De ce sa nu incepem chiar din secunda asta sa ne re-creem povestile? Sa le reluam de pe unde le-am lasat? Impacati cu noi insine si fara a ne stradui sa facem ce trebuie, ci sa facem ce simtim.

Eu stiu cu certitudine ca mi-am luat povestea in maini si o modelez frumos dupa inima mea. Mai stiu ca sunt acolo personaje care nu isi gasesc locul in ea. Nu trag de ele si nu le judec. Imi acord ragaz sa reflectez si sa n-am regrete, apoi modelez mai departe. 

Povestea e in noi... trebuie doar sa ne dam jos mastile si sa (re)descoperim magia de a fi noi insine...

:-)