Nu
pot nicicum sa-mi sterg zambetul de pe fata. Si nici nu vreau. O fi ceva in aer
zilele astea, sau poate ca primavara e de vina…sau poate e ceva legat de cartea
lui Telespan (“Cimitirul” )… sau or fi toate la un loc, habar n-am, dar bine-mi
e si nu-mi doresc sa fiu altfel. E drept ca visez mai mult decat e cazul in
momentele zilei in care se presupune ca ar trebui sa lucrez. Si am o stare asa
de ameteala pe care o compar cu ameteala care ma ia cand intru intr-o incapere
in care miroase puternic a flori. Hormonii zburda in voie, parca ma
electrocuteaza pe ici, pe colo, in partile esentiale si, sa dea naiba, ca nu-mi
displace!
Asa mai zic si eu sa traiesti!
Cartea lui Telespan e savuroasa rau. Dar trebuie sa te tina inima cand te-apuci de ea ca nu e pentru pudici si nici pentru homofobi. Deci, daca nu esti pregatit pentru scene explicite de gay sex, morti, popi, organe genitale si iar sex, toate la un loc, una dupa alta, fara nici o retinere, nu te apuca de ea. Vezi-ti de treburile casnice sau de orice altceva.
N-as fi crezut ca povestile cu si despre homosexuali si cimitire ar putea fi atat de misto. Si ca o sa rad cu lacrimi citind vreo carte, dar uite ca se poate. Eu zic sa aruncati un ochi pe pagina editurii http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/cimitirul-telespan si sa rasfoiti putin. Daca e pe gustul vostru, dati-i inainte, cumparati si cititi. Cum spuneam la inceput, mie una mi-a schimbat "mood"-ul. In bine :-).
No comments:
Post a Comment