...

Cred ca cel mai frica pe lumea asta imi este sa nu ii pierd pe cei dragi. De multe ori ma gandesc la asta si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mai rau imi fac. De fiecare data cand suna la telefon cate o ruda de la tara imi fac cel putin un scenariu de groaza inainte sa raspund. Buni a mea are putin peste 87 de ani. E o femeie care a suferit o viata intreaga din cauza copiilor, o femeie simpla si cu frica lui Dumnezeu. Imi e tare draga, din multe motive, dar si pentru ca e singura pe care o mai am. Buni a mea e o buni care ma surpirnde. Dupa optzecisiceva de ani a descoperit tehnologia. Poate alti bunici au descoperit-o mai de mult, dar buni a mea e fenomenala. Niciodata n-a interesat-o televizorul sau radioul. Nu a avut niciodata asa ceva pe motiv ca o durea capul de la atata zgomot. Ei bine, la varsta asta si-a dorit un telefon mobil pe care l-a si primit. Iar acum, roaga vecinii sa-i cumpere de la oras cate o cartela reincarcabila ca sa mai vorbeasca si ea cu nepotii si copiii. Intr-o zi m-a sunat sa-mi spuna ca mai are cateva minute neconsumate pe cartela si a vrut sa stie ce mai fac. Buni a mea locuieste departe, in inima Moldovei, unde nici macar transportul in comun nu circula. Nu mai vorbim de televiziune prin cablu sau telefonie fixa. De asta ma surprinde, ca dupa ani intregi de singuratate, si-a dorit un telefon. Si, mai nou, un televizor. Are ani multi, dar e cu mintea limpede. Si sper sa o mai tina mintea si inima mult timp de-acum incolo.
Astea sunt singurele lucruri care conteaza: familia si sa stii cum sa pastrezi frumoase relatiile cu ai tai. Daca nu le ai, esti gol pe dinauntru. Prietenii vin si pleaca, nevestele, barbatii, la fel. Dar intotdeauna va fi mama, tata, sora, fratele sau buni langa tine, sa te iubeasca neconditionat, sa te sustina indiferent ce ai face.

Somn usor, vise placute, puricii sa va sarute :-)!