Cu 105-ul prin Roma

Sa te dai cu 105-ul prin Roma e chiar funny. Autobuzul este foarte colorat si exotic avand in vedere ca pasagerii sunt majoritari pakistanezi si vreo cativa asiatici. In 105 nu ai nici o sansa sa gasesti un scaun liber, chiar daca urci la prima statie. Asa ca incerci sa te tii bine pe picioare si sa eviti pe cat se poate sa te sprijini pe vecinii de calatorie pentru urmatoarele 40 de minute. In autobuzul 105 am asistat si la o cearta intre doua doamne de 45-50 de ani care urlau cat le tinea gura una la alta pana au ajuns la injuraturi. La un moment dat, cea mai in varsta dintre ele s-a insirat pe jos deoarece ii crescuse tensiunea, iar autobuzul a trebuit sa opreasca pentru ca doamna sa-si revina in aer liber ajutata de cativa calatori si de sofer. Curios este faptul ca femeile pareau femei respectabile, italience ‘da vero’ ; nu pareau a fi genul certaret. Marul discordiei nu-l stiu, insa pe mine m-a intrigat si amuzat in acelasi timp situatia. In alta zi, autobuzul era atat de plin la capatul liniei incat soferul de-abia a mai avut loc sa se strecoare inauntru si sa porneasca cu noi la drum. In 105 mai gasesti si romani dornici sa se bage in seama cu conpatriotii. Dar, din nefericire pentru el, noi eram prea obositi si lipsiti de chef ca sa-l mai bagam si pe el in conversatia noastra.
105-ul este plin ochi chiar si la unspe noapte in week-end. Eu nu stiu de unde apareau tot timpul oamenii aia si unde se tot fatzaiau atata. Cert este ca experienta transportului in comun mi-a fost suficienta pana la urmatoarea calatorie in afara scumpei si minunatei Romanii.