"Esti iubibil(a)"

 Zilele trecute o prietena trecea printr-o pasa proasta. Se simtea ca un cersetor de dragoste pe un teren de lupta. Obosita de atata defensiva, a inceput sa planga. I-am spus ca e in ordine si ca poate sa planga cat vrea, dar ca si “luptele” astea au menirea lor: sa ne faca sa realizam ca suntem oameni care uneori sufera, care alteori sunt fericiti, dar ca toti suntem iubibili. Trebuie doar sa lasam iubirea sa vina la noi si sa n-o mai cautam, sa nu tragem cu dintii de oameni si lucruri care nu ne merita zambetele si inima calda. Cred ca rabdarea si perseverenta sunt calitati pe care trebuie sa le cultivam cand avem zile proaste. Si sunt calitatile cele mai importante.

De multe ori suntem tentati sa renuntam. La oameni, lucruri, teluri, sperante de care am tras in fel si chip, doar-doar o iesi ceva bine. Sunt persoane pe care le-am simtit aproape si cu care am incercat sa ramanem  conectati intr-un fel sau altul, insa la un moment dat, cand ne-am dat seama ca vantul bate doar dintr-o singura directie si am fost nesiguri in ceea ce priveste directia celuilalt, n-am mai luptat.

Sunt lucruri pe care le caram dupa noi din copilarie sau de cand erau parintii nostri copii si la care n-am putut renunta din nostalgie, din incapatanare sau , pur si simplu, pentru ca nu ne-am luat timpul necesar sa punem ordine in ele si sa pastram, strict ceea ce, cu adevarat, conteaza.

Sunt teluri pe care ni le propunem, sperante pe care ni le construim incet-incet, cu pasi timizi, iar apoi cu din ce in ce mai mult entuziasm, insa, daca drumul pare mult prea anevoios si mult prea lung, suntem tentati sa gasim doar motivele pentru care ar trebui sa abandonam cursa.

Guess what? We got to keep walking. Cu incredere. Cu speranta ca vom ajungem acolo unde ne-am dorit. La cine ne-am dorit. Cu minea eliberata de idei preconcepute sau de presiunea timpului. Cu rabdare si perseverenta. Iar daca va fi sa fie, va fi!

Zambesc. Pentru ca am in jurul meu oameni frumosi. Si le zambesc lor. Iar ei ma rasplatesc la randul lor cu un zambet. Zilele mele incep frumos dis-de-dimineata. Cu prietenele la micul dejun. Radem de situatii, radem de noi. Nu suntem in fiecare zi numai lapte si miere si nici cu sclipirea-n priviri. Dar e reconfortant sa-ti bei ceaiul sau sa-ti mananci iaurtul cu cereale cu oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine. De luni pana vineri, scenariul e acelasi. Micul dejun se ia la serviciu. Intodeauna la aceeasi ora si cu aceeasi oameni. Mi-s dragi.

Am ajuns, in sfarsit, sa am intelepciunea sa accept cine am fost, cine sunt si sa stiu exact pe cine si de ce aleg sa pastrez langa mine. In fiecare zi, imi vine sa-I spun cuiva ca il iubesc. Si uneori o fac. Alteori, ma abtin. Doar pentru a nu transforma “te iubesc”-ul in ceva banal. Asa ca mai alternez cu “Imi esti drag/a”J.

I love you when you cry, I love you when you’re angry but I love you even more when you Smile!

Semnat,

Your friend J