Marti, dupa Craciun sau Despre egoism

Am vazut pe HBO filmul romanesc "Marti, dupa Craciun" si m-am enervat. Un domn cu nevasta si copil de maxim 10 ani, acasa, si-a luat amanta, iar, in final, isi lasa familia si pleaca la amanta. Fir-ar a dracului de treaba! Mai, eu nu inteleg la ce dracului se insoara omu` si face un copil ca, mai apoi, sa lase balta tot pentru o alta femeie? Mi se pare o dovada de un egoism incredibil! Cand un barbat face asta, e egoist. De ce ar avea nevoie de alta femeie? De ce, daca are vreo problema cu nevasta-sa, nu spune? Ai ceva de reprosat, ai frustrari, ai probleme, comunica-le! Nu ascunde lucruri si nu cauta ce n-ai acasa, in alta parte. Incearca, mai intai, sa comunici cu nevasta-ta si sa rezolvi baiul. Eu zic ca e lucrul cel mai importan care ar trebui sa se intample in situatii de criza, si nu numai atunci, intr-o relatie. Mai ales daca e vorba si de un copil la mijloc. Pai nevasta aia isi macina creierii in fiecare zi sa aiba copilul tot ce ii trebuie, sa gateasca, sa deretice prin casa si sa gaseasca noi modalitati de a-i pastra interesul pentru ea, sotului ei, iar el nu vede nimic din toate astea. Pentru barbat e simplu: si-a gasit o alta care sa 'il asculte' si gata! A plecat!

Femeile de ce isi lasa barbatul? Ca e betiv, curvar sau ca sta prea mult la birou sau in delegatii. In primele doua situatii, femeia are o scuza foarte buna, in celelalte, nu. "Communication is the key", fratilor! Puneti mana si vorbiti cu nevestele sau cu iubitele voastre despre orice, fara ascunzisuri. Ia vezi, de ce omul ala sta pana tarziu la birou, implica-te putin in job-ul pe care-l are si da-i feed-back cand iti vorbeste despre ce se intampla pe-acolo!

Fiecare trebuie sa stie despre celalalt ce ii place, ce il face fericit, ce fetisuri are, daca are, ce probleme a avut in copilarie, are la serviciu, ce coleg ii face avansuri sau cu cine s-a mai imprietenit pe Facebook, Hi5, MySpace s.a.m.d..Vorbiti, fir-ar a naibii de treaba, dar nu scoateti ochi! Totul se poate rezolva, dar depinde pe ce ton pui problema. Daca urli si faci reprosuri sau insinuari, n-ai sa scoti nimic de la celalalt. Calmo, calmo...

Mi-am amintit de reality showul "Jon&Kate plus 8"de pe Discovery Travel&Living. Jon si-a lasat nevasta cu 8 COPII balta si s-a insurat cu alta. Cica Kate era cicalitoare. Cum mama ma-sii sa nu fii stresata si cicalitoare daca ai 10 guri de hranit, dintre care 8 sunt copii care urla, se murdaresc, se cearta si fiecare vrea intotdeauna cate ceva? De-aia spun ca trebuie sa fii mega egoist sa-ti pui palma-n fund si sa-ti lasi balta casa. Cum ar fi sa se sature si Kate aia ca e mama de 8 copii si sa plece? Pai n-ar fi bine, nu? Am cataloga-o drept mama denaturata.

Sunt revoltata pentru ca ma uit la mine ca, de cand am un bebelus in casa, trebuie sa fiu la dispozitia lui 24 din 24. Indiferent de starea pe care o am: ca sunt obosita sau nu, trebuie sa fiu langa el, cat mai calma si senina cu putinta. In timpul zilei, cand prinde cate un somn, nu stiu ce sa fac mai repede: sa mananc, sa ma spal, sa pun si eu geana pe geana, sa calc, sa spal vase, sa fac curat sau sa gatesc? Rareori ma pun la somn, si, daca o fac, ma trezesc din timp in timp sa vad ce face bebe. Poate se invarte de pe o parte pe alta si s-a dezvelit, poate a regurgitat si risca sa se innece, poate si-a acoperit nasul si gura cu mainile sau cu patura si nu mai respira... Sunt intr-o alerta continua. Cand s-a trezit, ii dau sa manance, ne jucam si apoi il las singur cu jucariile, iar eu inghit repede ceva, pun rufe si vase la spalat, tai o ceapa si doi morcovi, iar el deja s-a plictisit. Pun legumele in tigaie si ma duc sa ma mai joc cu el, ma intorc la tigaie multumita ca i-am mai distras atentia de la o portie de plans, pun la prajit o bucata de carne si ma intorc. Daca se porneste pe plans, il iau in brate, il linistesc si pornesc cu el la bucatarie: cu o mana il tin pe el, cu cealalata invart in tigai. Uneori, cand bebe e agitat, trece ziua si nu apuc sa mananc ca lumea. Daca nu mananc, nu am lapte suficient pentru el. Deci, trebuie cumva sa-mi gasesc timp pentru toate si apoi sa il si scot afara, la aer. Dupa o ora de impins caruciorul sunt rupta de oboseala. Dupa-amiaza vine sotul de la serviciu, iar eu ar trebui sa fiu ca scoasa din cutie: aranjata, cu mancarea pe masa si cu chef de henchi-penchi. Pai da, ca, altfel, s-ar uita in alta curte si si-ar face intrarea acolo. Si, peste toate astea, nu trebuie sa fiu stresata pentru ca, din nou, n-as avea lapte suficient pentru junior. Din fericire, iubesc sa am un suflet din sufletul meu in casa, iar el ma motiveaza sa fiu zdravana fizic si mental in fiecare zi.

La toate astea ar trebui sa cugete barbatul caruia ii surade sa plece de acasa.

Gandeste-te cate face femeia de langa tine pentru tine! Apreciaz-o, iubeste-o si incurajeaz-o, pentru ca merita, pentru ca EA e Super-Femeia!

Iar despre asta o sa mai vorbesc si alta data.

Religulous

Am vazut de curand filmul documentar 'Religulous'. Pentru cei care cred in Dumnezeu, filmul e o blasfemie, pentru ceilalti, e comedie. Pentru mine a fost o ora jumatate de portie de ras.

Despre ce e vorba? Un individ pe nume Bill Maher face turul Americii, cu escale la Vatican si in alte parti ale Europei, pentru a intervieva diversi insi, crestini, evrei, musulmani, pe tema religiei, a lui Isus, a Bibliei etc. Intrebarile sunt simple: 'Crezi in Isus?' 'De unde stii ca El exista?' Pentru Maher, Biblia este o poveste care incepe cu un sarpe vorbitor care atrage in pacat o tipa (Eva). Se intreaba Maher, cum sa crezi o poveste despre un sarpe vorbitor? Sa fim seriosi!

Trebuie musai sa vezi filmul. Te face sa-ti pui intrebari. Dar nu e pentru oricine. De exemplu, daca i l-as arata mamei, ar zice ca m-am lepadat de tot de cele sfinte. Cum sa pui la indoiala un asemenea fapt? Bineinteles ca Isus exista. De ce s-au construit pe lumea asta atatea biserici, de ce se sarbatoreste Craciunul si Pastele? Asta e mama mea: o crestina convinsa. Si pe mine m-a crescut in acelasi spirit: sa mergi duminica la biserica, sa te inchini la icoane, sa tii post, sa-ti faci seara rugaciunea... Si am facut toate astea pana am terminat liceul, cand, dupa nopti de sambata de petreceri, cine mai era in stare de mers a doua zi la biserica? Eventual, la after party! Eram destul de mare incat mama sa nu ma mai ia cu forta duminica, din pat, sa ma duca la slujba. Si apoi, daca te duci doar ca sa te duci, mai bine stai acasa. De la un moment dat, am inceput sa merg la biserica doar de Paste sau la cate o nunta sau botez. In ultimii ani nici macar de Paste n-am mai ajuns. Mama e dezamagita si imi tine tot timpul teorii despre cum credinta te ajuta si rugaciunea la fel. Ce-i drept ca, la nevoie, zic o rugaciune sau mai fac o cruce, dar nu pot spune ca sunt o credincioasa sau o atee convinsa. Prefer sa nu comentez. Oricum, subiectul e motiv de cearta de fiecare data cand ma intalnesc cu mama (adica de doua ori pe an). Ea tine mortis la toate traditiile si credintele din stramosi, eu nu stiu cum sa evit subiectele si sa o fac sa inteleaga ca pentru mine nu reprezinta mare lucru. Uneori, dar cu greu, cedez, de dragul ei, dar data viitoare o vom lua de la capat.

Nu poti sa-i schimbi parerea unui om care o viata intreaga a crezut in ceva. Ar insemna sa-i zdruncini din temelii esenta vietii lui. Daca cineva ar veni azi cu argumente clare (daca mai e nevoie) ca Dumnezeu nu exista, s-ar porni o revolutie. Asa e facuta lumea, sa creada in ceva: in Dumnezeu, intr-un talisman norocos, in Mama Omida s.a.m.d. Nu poti sa vii sa-i iei omului baza credintei lui. Il lasi in pace si-ti vezi de treaba, daca nu vrei sa te pui rau cu el.

Concluzia filmului, s-o traga fiecare, discutii pe tema asta ar fi nenumarate si interminabile. Eu ma opresc aici.

Enjoy!