M-a amuzat foarte tare un tip astazi care m-a intrebat cu tupeu: 'Auzi, esti de profesie povestitoare?' Asta m-a amuzat la culme, mai ales ca, uneori, am un chef nebun de vorbit, si vorbesc si tot vorbesc si imi vine sa nu ma mai opresc... La un moment dat, cand imi dau seama ca sunt la un pas sa sar calul si sa plictisec audienta, tac sau fac o gluma. Si chiar tine treaba.
Azi sunt povestitoare, ma simt bine si am o pofta nebuna de viata. Singurul lucru care ma deranjeaza e ca ziua e prea scurta. 24 de ore nu-mi ajung sa fac tot ce mi-as dori. Timpul trece si, parca, ma simt tot mai tanara, chiar daca in buletin scrie altceva care se inmulteste cu fiecare an ce trece. Ma sperie batranetea si neputinta. As vrea sa raman mereu tanara si zburdalnica. Ca acum!
Păi depinde numai de tine să rămîi aşa în suflet :) E drept că am întîlnit mai mulţi tinerei prematur veştejiţi decît bătrînei zburdalnici, dar eu cred că se poate. E musai să se poată, altfel ce mă fac? :)
ReplyDeleteP.S. Bine te-am regăsit că te pierdusem (din vedere :), mulţumesc pentru poziţia în blogroll!